1 I sus a ieşit de acolo şi a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat.

He went out from there. He came into his own country, and his disciples followed him.

2 C ând a venit ziua Sabatului, a început să dea învăţătură în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, erau uimiţi şi ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui?

When the Sabbath had come, he began to teach in the synagogue, and many hearing him were astonished, saying, “Where did this man get these things?” and, “What is the wisdom that is given to this man, that such mighty works come about by his hands?

3 O are nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov, al lui Iosif, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Şi astfel, ei se poticneau în El.

Isn’t this the carpenter, the son of Mary, and brother of James, Joses, Judah, and Simon? Aren’t his sisters here with us?” They were offended at him.

4 I sus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui şi în casa lui.“

Jesus said to them, “A prophet is not without honor, except in his own country, and among his own relatives, and in his own house.”

5 Ş i n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

He could do no mighty work there, except that he laid his hands on a few sick people, and healed them.

6 Ş i se mira de necredinţa lor. Trimiterea celor doisprezece Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învăţătură.

He marveled because of their unbelief. He went around the villages teaching.

7 E l i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.

He called to himself the twelve, and began to send them out two by two; and he gave them authority over the unclean spirits.

8 L e-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu,

He commanded them that they should take nothing for their journey, except a staff only: no bread, no wallet, no money in their purse,

9 c i să se încalţe cu sandale, dar să nu-şi ia două tunici.

but to wear sandals, and not put on two tunics.

10 E l le-a mai zis: „În orice casă intraţi, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela.

He said to them, “Wherever you enter into a house, stay there until you depart from there.

11 Ş i dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, scuturaţi-vă praful de sub picioare când ieşiţi de acolo, drept mărturie împotriva lor!“

Whoever will not receive you nor hear you, as you depart from there, shake off the dust that is under your feet for a testimony against them. Assuredly, I tell you, it will be more tolerable for Sodom and Gomorrah in the day of judgment than for that city!”

12 E i au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască.

They went out and preached that people should repent.

13 A u scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat. Ioan Botezătorul decapitat

They cast out many demons, and anointed many with oil who were sick, and healed them.

14 R egele Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“

King Herod heard this, for his name had become known, and he said, “John the Baptizer has risen from the dead, and therefore these powers are at work in him.”

15 A lţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“

But others said, “He is Elijah.” Others said, “He is a prophet, or like one of the prophets.”

16 D ar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“

But Herod, when he heard this, said, “This is John, whom I beheaded. He has risen from the dead.”

17 C ăci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea,

For Herod himself had sent out and arrested John, and bound him in prison for the sake of Herodias, his brother Philip’s wife, for he had married her.

18 i ar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“

For John said to Herod, “It is not lawful for you to have your brother’s wife.”

19 I rodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea,

Herodias set herself against him, and desired to kill him, but she couldn’t,

20 p entru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă; şi îl asculta cu plăcere.

for Herod feared John, knowing that he was a righteous and holy man, and kept him safe. When he heard him, he did many things, and he heard him gladly.

21 A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii.

Then a convenient day came, that Herod on his birthday made a supper for his nobles, the high officers, and the chief men of Galilee.

22 F iica Irodiadei a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: – Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!

When the daughter of Herodias herself came in and danced, she pleased Herod and those sitting with him. The king said to the young lady, “Ask me whatever you want, and I will give it to you.”

23 A poi i-a jurat (solemn): – Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!

He swore to her, “Whatever you shall ask of me, I will give you, up to half of my kingdom.”

24 F ata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei: – Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: – Capul lui Ioan Botezătorul!

She went out, and said to her mother, “What shall I ask?” She said, “The head of John the Baptizer.”

25 A tunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i: – Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!

She came in immediately with haste to the king, and asked, “I want you to give me right now the head of John the Baptizer on a platter.”

26 R egele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze.

The king was exceedingly sorry, but for the sake of his oaths, and of his dinner guests, he didn’t wish to refuse her.

27 Ş i regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare,

Immediately the king sent out a soldier of his guard, and commanded to bring John’s head, and he went and beheaded him in the prison,

28 i -a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale.

and brought his head on a platter, and gave it to the young lady; and the young lady gave it to her mother.

29 C ând ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt. Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

When his disciples heard this, they came and took up his corpse, and laid it in a tomb.

30 A postolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni.

The apostles gathered themselves together to Jesus, and they told him all things, whatever they had done, and whatever they had taught.

31 I sus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.

He said to them, “You come apart into a deserted place, and rest awhile.” For there were many coming and going, and they had no leisure so much as to eat.

32 A u plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu.

They went away in the boat to a deserted place by themselves.

33 D ar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor.

They saw them going, and many recognized him and ran there on foot from all the cities. They arrived before them and came together to him.

34 C ând a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.

Jesus came out, saw a great multitude, and he had compassion on them, because they were like sheep without a shepherd, and he began to teach them many things.

35 F iindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis: – Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie.

When it was late in the day, his disciples came to him, and said, “This place is deserted, and it is late in the day.

36 D ă-le drumul mulţimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi şi prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!

Send them away, that they may go into the surrounding country and villages, and buy themselves bread, for they have nothing to eat.”

37 Î nsă Isus le-a zis: – Daţi-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: – De unde să luăm două sute de denari şi să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?

But he answered them, “You give them something to eat.” They asked him, “Shall we go and buy two hundred denarii worth of bread, and give them something to eat?”

38 I sus i-a întrebat: – Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi! După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns: – Cinci, şi doi peşti.

He said to them, “How many loaves do you have? Go see.” When they knew, they said, “Five, and two fish.”

39 I sus le-a poruncit să-i aşeze pe toţi pe iarba verde, în grupuri.

He commanded them that everyone should sit down in groups on the green grass.

40 E i s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.

They sat down in ranks, by hundreds and by fifties.

41 I sus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimilor. De asemenea, a împărţit tuturor şi cei doi peşti.

He took the five loaves and the two fish, and looking up to heaven, he blessed and broke the loaves, and he gave to his disciples to set before them, and he divided the two fish among them all.

42 A u mâncat toţi şi s-au săturat;

They all ate, and were filled.

43 ş i au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase şi cu ceea ce rămăsese din peşti.

They took up twelve baskets full of broken pieces and also of the fish.

44 C ei ce mâncaseră (pâinile) erau cinci mii de bărbaţi. Isus umblă pe mare

Those who ate the loaves were five thousand men.

45 I mediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimii.

Immediately he made his disciples get into the boat, and to go ahead to the other side, to Bethsaida, while he himself sent the multitude away.

46 D upă ce Şi-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.

After he had taken leave of them, he went up the mountain to pray.

47 E ra deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe ţărm.

When evening had come, the boat was in the middle of the sea, and he was alone on the land.

48 A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă şi, cam în a patra strajă a nopţii, Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei.

Seeing them distressed in rowing, for the wind was contrary to them, about the fourth watch of the night he came to them, walking on the sea, and he would have passed by them,

49 C ând L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ şi au ţipat,

but they, when they saw him walking on the sea, supposed that it was a ghost, and cried out;

50 p entru că toţi s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!“

for they all saw him, and were troubled. But he immediately spoke with them, and said to them, “Cheer up! It is I! Don’t be afraid.”

51 D upă ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare.

He got into the boat with them; and the wind ceased, and they were very amazed among themselves, and marveled;

52 C ăci nu înţeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

for they hadn’t understood about the loaves, but their hearts were hardened.

53 A u traversat marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au ancorat acolo.

When they had crossed over, they came to land at Gennesaret, and moored to the shore.

54 I mediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut.

When they had come out of the boat, immediately the people recognized him,

55 E i au alergat prin toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus.

and ran around that whole region, and began to bring those who were sick, on their mats, to where they heard he was.

56 Ş i oriunde mergea El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care se atingeau de ea erau vindecaţi.

Wherever he entered, into villages, or into cities, or into the country, they laid the sick in the marketplaces, and begged him that they might touch just the fringe of his garment; and as many as touched him were made well.