1 D upă aceea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileii, adică Marea Tiberiadei.

After these things, Jesus went away to the other side of the sea of Galilee, which is also called the Sea of Tiberias.

2 O mare mulţime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

A great multitude followed him, because they saw his signs which he did on those who were sick.

3 I sus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu ucenicii Lui.

Jesus went up into the mountain, and he sat there with his disciples.

4 P aştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.

Now the Passover, the feast of the Jews, was at hand.

5 C ând Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că vine la El o mare mulţime, l-a întrebat pe Filip: – De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?

Jesus therefore lifting up his eyes, and seeing that a great multitude was coming to him, said to Philip, “Where are we to buy bread, that these may eat?”

6 S punea lucrul acesta ca să-l încerce, însă El ştia ce urmează să facă.

This he said to test him, for he himself knew what he would do.

7 F ilip I-a răspuns: – Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de denari n-ar fi de ajuns ca fiecare să primească măcar câte puţin!

Philip answered him, “Two hundred denarii worth of bread is not sufficient for them, that everyone of them may receive a little.”

8 U nul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

One of his disciples, Andrew, Simon Peter’s brother, said to him,

9 – Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?!

“There is a boy here who has five barley loaves and two fish, but what are these among so many?”

10 I sus a zis: – Puneţi oamenii să se aşeze! În locul acela era multă iarbă. Aşa că bărbaţii s-au aşezat; ei erau în număr de aproape cinci mii.

Jesus said, “Have the people sit down.” Now there was much grass in that place. So the men sat down, in number about five thousand.

11 I sus a luat pâinile, a adus mulţumiri şi le-a împărţit celor ce se aşezaseră. De asemenea, le-a dat şi din peşti, cât au vrut.

Jesus took the loaves; and having given thanks, he distributed to the disciples, and the disciples to those who were sitting down; likewise also of the fish as much as they desired.

12 C ând s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: – Adunaţi firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic!

When they were filled, he said to his disciples, “Gather up the broken pieces which are left over, that nothing be lost.”

13 L e-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.

So they gathered them up, and filled twelve baskets with broken pieces from the five barley loaves, which were left over by those who had eaten.

14 C ând au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul Care urma să vină în lume!“

When therefore the people saw the sign which Jesus did, they said, “This is truly the prophet who comes into the world.”

15 A tunci Isus, ştiind că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur. Isus umblă pe apă

Jesus therefore, perceiving that they were about to come and take him by force, to make him king, withdrew again to the mountain by himself.

16 C ând s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare,

When evening came, his disciples went down to the sea,

17 s -au urcat într-o barcă şi s-au dus înspre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei,

and they entered into the boat, and were going over the sea to Capernaum. It was now dark, and Jesus had not come to them.

18 i ar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic.

The sea was tossed by a great wind blowing.

19 D upă ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă şi li s-a făcut frică.

When therefore they had rowed about twenty-five or thirty stadia, they saw Jesus walking on the sea, and drawing near to the boat; and they were afraid.

20 E l însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!“

But he said to them, “It is I. Don’t be afraid.”

21 A tunci ei au fost gata să-L ia în barcă. Şi barca a ajuns imediat la ţărmul spre care se îndreptau. Isus, Pâinea vieţii

They were willing therefore to receive him into the boat. Immediately the boat was at the land where they were going.

22 Î n ziua următoare, mulţimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă şi că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci că ucenicii plecaseră singuri.

On the next day, the multitude that stood on the other side of the sea saw that there was no other boat there, except the one in which his disciples had embarked, and that Jesus hadn’t entered with his disciples into the boat, but his disciples had gone away alone.

23 D e asemenea, şi alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulţumiri.

However boats from Tiberias came near to the place where they ate the bread after the Lord had given thanks.

24 C ând mulţimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înşişi în bărci şi s-au dus la Capernaum, în căutarea lui Isus.

When the multitude therefore saw that Jesus wasn’t there, nor his disciples, they themselves got into the boats, and came to Capernaum, seeking Jesus.

25 C ând L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis: – Rabbi, când ai venit aici?

When they found him on the other side of the sea, they asked him, “Rabbi, when did you come here?”

26 I sus le-a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat!

Jesus answered them, “Most certainly I tell you, you seek me, not because you saw signs, but because you ate of the loaves, and were filled.

27 L ucraţi nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea!

Don’t work for the food which perishes, but for the food which remains to eternal life, which the Son of Man will give to you. For God the Father has sealed him.”

28 A tunci ei L-au întrebat: – Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?

They said therefore to him, “What must we do, that we may work the works of God?”

29 I sus le-a răspuns: – Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe Care L-a trimis El!

Jesus answered them, “This is the work of God, that you believe in him whom he has sent.”

30 P rin urmare, ei L-au întrebat: – Şi ce semn faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu?

They said therefore to him, “What then do you do for a sign, that we may see, and believe you? What work do you do?

31 S trămoşii noştri au mâncat mană în pustie, aşa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.“

Our fathers ate the manna in the wilderness. As it is written, ‘He gave them bread out of heaven to eat.’”

32 A tunci Isus le-a zis: – Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer!

Jesus therefore said to them, “Most certainly, I tell you, it wasn’t Moses who gave you the bread out of heaven, but my Father gives you the true bread out of heaven.

33 C ăci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă.

For the bread of God is that which comes down out of heaven, and gives life to the world.”

34 E i I-au zis: – Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!

They said therefore to him, “Lord, always give us this bread.”

35 I sus le-a răspuns: – Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!

Jesus said to them, “I am the bread of life. He who comes to me will not be hungry, and he who believes in me will never be thirsty.

36 D ar v-am spus că M-aţi văzut, şi tot nu credeţi!

But I told you that you have seen me, and yet you don’t believe.

37 T ot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni niciodată afară.

All those whom the Father gives me will come to me. He who comes to me I will in no way throw out.

38 C ăci am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis.

For I have come down from heaven, not to do my own will, but the will of him who sent me.

39 Ş i voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de pe urmă.

This is the will of my Father who sent me, that of all he has given to me I should lose nothing, but should raise him up at the last day.

40 C ăci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.

This is the will of the one who sent me, that everyone who sees the Son, and believes in him, should have eternal life; and I will raise him up at the last day.”

41 A tunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.“

The Jews therefore murmured concerning him, because he said, “I am the bread which came down out of heaven.”

42 E i ziceau: „Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată şi mamă îi cunoaştem?! Aşadar, cum de spune acum: «Am coborât din cer»?!“

They said, “Isn’t this Jesus, the son of Joseph, whose father and mother we know? How then does he say, ‘I have come down out of heaven?’”

43 I sus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi!

Therefore Jesus answered them, “Don’t murmur among yourselves.

44 N imeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.

No one can come to me unless the Father who sent me draws him, and I will raise him up in the last day.

45 E ste scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.» Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine.

It is written in the prophets, ‘They will all be taught by God.’ Therefore everyone who hears from the Father, and has learned, comes to me.

46 N u că cineva L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl.

Not that anyone has seen the Father, except he who is from God. He has seen the Father.

47 A devărat, adevărat vă spun că cel ce crede (în Mine) are viaţă veşnică.

Most certainly, I tell you, he who believes in me has eternal life.

48 E u sunt pâinea vieţii.

I am the bread of life.

49 S trămoşii voştri au mâncat mană în pustie şi totuşi au murit.

Your fathers ate the manna in the wilderness, and they died.

50 P âinea care coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.

This is the bread which comes down out of heaven, that anyone may eat of it and not die.

51 E u sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta va trăi în veac. Şi pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu.“

I am the living bread which came down out of heaven. If anyone eats of this bread, he will live forever. Yes, the bread which I will give for the life of the world is my flesh.”

52 A tunci iudeii au început să se certe unii cu alţii şi să zică: „Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!“

The Jews therefore contended with one another, saying, “How can this man give us his flesh to eat?”

53 D ar Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă!

Jesus therefore said to them, “Most certainly I tell you, unless you eat the flesh of the Son of Man and drink his blood, you don’t have life in yourselves.

54 C el ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă.

He who eats my flesh and drinks my blood has eternal life, and I will raise him up at the last day.

55 C ăci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură.

For my flesh is food indeed, and my blood is drink indeed.

56 C el ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el.

He who eats my flesh and drinks my blood lives in me, and I in him.

57 A şa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie.

As the living Father sent me, and I live because of the Father; so he who feeds on me, he will also live because of me.

58 A ceasta este pâinea care a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o strămoşii voştri, care totuşi au murit: cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac!“

This is the bread which came down out of heaven—not as our fathers ate the manna, and died. He who eats this bread will live forever.”

59 A ceste lucruri le-a spus în timp ce dădea învăţătură în sinagogă, în Capernaum. Mulţi ucenici Îl părăsesc pe Isus

He said these things in the synagogue, as he taught in Capernaum.

60 A uzind acestea, mulţi din ucenicii Lui au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?!“

Therefore many of his disciples, when they heard this, said, “This is a hard saying! Who can listen to it?”

61 D ar Isus, ştiind în Sine Însuşi că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „ Vorbirea aceasta vă face să vă poticniţi?!

But Jesus knowing in himself that his disciples murmured at this, said to them, “Does this cause you to stumble?

62 D ar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului înălţându-Se acolo unde era mai înainte?!

Then what if you would see the Son of Man ascending to where he was before?

63 D uhul este Cel Ce dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă.

It is the spirit who gives life. The flesh profits nothing. The words that I speak to you are spirit, and are life.

64 D ar sunt unii dintre voi care nu cred.“ Căci Isus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel ce urma să-L trădeze.

But there are some of you who don’t believe.” For Jesus knew from the beginning who they were who didn’t believe, and who it was who would betray him.

65 A poi a zis: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă i-a fost dat de către Tatăl.“

He said, “For this cause have I said to you that no one can come to me, unless it is given to him by my Father.”

66 D in această cauză mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors şi nu mai umblau cu El.

At this, many of his disciples went back, and walked no more with him.

67 A tunci Isus le-a zis celor doisprezece: – Nu vreţi să plecaţi şi voi?

Jesus said therefore to the twelve, “You don’t also want to go away, do you?”

68 S imon Petru I-a răspuns: – Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieţii veşnice,

Simon Peter answered him, “Lord, to whom would we go? You have the words of eternal life.

69 i ar noi am ajuns să credem şi să ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!

We have come to believe and know that you are the Christ, the Son of the living God.”

70 I sus le-a zis: – Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul dintre voi este un diavol.

Jesus answered them, “Didn’t I choose you, the twelve, and one of you is a devil?”

71 V orbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deşi era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.

Now he spoke of Judas, the son of Simon Iscariot, for it was he who would betray him, being one of the twelve.