1 S pun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră

I tell the truth in Christ. I am not lying, my conscience testifying with me in the Holy Spirit,

2 c ă am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă,

that I have great sorrow and unceasing pain in my heart.

3 î ntrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup

For I could wish that I myself were accursed from Christ for my brothers’ sake, my relatives according to the flesh,

4 ş i anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile.

who are Israelites; whose is the adoption, the glory, the covenants, the giving of the law, the service, and the promises;

5 A i lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.

of whom are the fathers, and from whom is Christ as concerning the flesh, who is over all, God, blessed forever. Amen.

6 D ar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel.

But it is not as though the word of God has come to nothing. For they are not all Israel, that are of Israel.

7 Ş i deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.“

Neither, because they are Abraham’s offspring, are they all children. But, “your offspring will be accounted as from Isaac.”

8 A ceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă.

That is, it is not the children of the flesh who are children of God, but the children of the promise are counted as heirs.

9 C ăci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“

For this is a word of promise, “At the appointed time I will come, and Sarah will have a son.”

10 B a mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om, strămoşul nostru Isaac.

Not only so, but Rebekah also conceived by one, by our father Isaac.

11 Ş i chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, –

For being not yet born, neither having done anything good or bad, that the purpose of God according to election might stand, not of works, but of him who calls,

12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“

it was said to her, “The elder will serve the younger.”

13 A şa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.“

Even as it is written, “Jacob I loved, but Esau I hated.”

14 D eci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz!

What shall we say then? Is there unrighteousness with God? May it never be!

15 C ăci lui Moise i-a spus: „Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă.“

For he said to Moses, “I will have mercy on whom I have mercy, and I will have compassion on whom I have compassion.”

16 D eci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare,

So then it is not of him who wills, nor of him who runs, but of God who has mercy.

17 p entru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“

For the Scripture says to Pharaoh, “For this very purpose I caused you to be raised up, that I might show in you my power, and that my name might be proclaimed in all the earth.”

18 A stfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

So then, he has mercy on whom he desires, and he hardens whom he desires.

19 M ă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“

You will say then to me, “Why does he still find fault? For who withstands his will?”

20 D ar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?

But indeed, O man, who are you to reply against God? Will the thing formed ask him who formed it, “Why did you make me like this?”

21 O are nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită?

Or hasn’t the potter a right over the clay, from the same lump to make one part a vessel for honor, and another for dishonor?

22 Ş i ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere?

What if God, willing to show his wrath, and to make his power known, endured with much patience vessels of wrath made for destruction,

23 Ş i ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă,

and that he might make known the riches of his glory on vessels of mercy, which he prepared beforehand for glory,

24 i ncluzându -ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?

us, whom he also called, not from the Jews only, but also from the Gentiles?

25 A şa cum spune în Osea: „Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu», şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».

As he says also in Hosea, “I will call them ‘my people,’ which were not my people; and her ‘beloved,’ who was not beloved.”

26 Ş i în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!», acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“

“It will be that in the place where it was said to them, ‘You are not my people,’ There they will be called ‘children of the living God.’”

27 I ar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării, totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită,

Isaiah cries concerning Israel, “If the number of the children of Israel are as the sand of the sea, it is the remnant who will be saved;

28 c ăci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“

for He will finish the work and cut it short in righteousness, because the LORD will make a short work upon the earth.”

29 A şa cum a prezis Isaia: „Dacă Domnul Oştirilor nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“ Necredinţa lui Israel

As Isaiah has said before, “Unless the Lord of Armies had left us a seed, we would have become like Sodom, and would have been made like Gomorrah.”

30 Ş i atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –,

What shall we say then? That the Gentiles, who didn’t follow after righteousness, attained to righteousness, even the righteousness which is of faith;

31 î nsă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină.

but Israel, following after a law of righteousness, didn’t arrive at the law of righteousness.

32 D e ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire,

Why? Because they didn’t seek it by faith, but as it were by works of the law. They stumbled over the stumbling stone;

33 a şa cum este scris: „Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere! Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“

even as it is written, “Behold, I lay in Zion a stumbling stone and a rock of offense; and no one who believes in him will be disappointed.”