1 S pun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră

I am telling the truth because I belong to Christ. The Holy Spirit tells my heart that I am not lying.

2 c ă am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă,

I have much sorrow. The pain in my heart never leaves.

3 î ntrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup

I could even wish that I might be kept from being with Christ if that would help my people to be saved from the punishment of sin. They are of my own flesh and blood.

4 ş i anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile.

They are Jews and are the people God chose for Himself. He shared His shining-greatness with them and gave them His Law and a way to worship. They have His promises.

5 A i lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.

The early preachers came from this family. Christ Himself was born of flesh from this family and He is over all things. May God be honored and thanked forever. Let it be so.

6 D ar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel.

I am not saying that God did not keep His promises. Not all the Jews are people God chose for Himself.

7 Ş i deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.“

Not all of Abraham’s family are children of God. God told Abraham, “Only the family of Isaac will be called your family.”

8 A ceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă.

This means that children born to Abraham are not all children of God. Only those that are born because of God’s promise to Abraham are His children.

9 C ăci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“

This was the promise God made: “About this time next year I will come, and Sarah will have a son.”

10 B a mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om, strămoşul nostru Isaac.

Not only this, but there was Rebecca also. Rebecca gave birth to two sons at the same time. Both of them were sons of Isaac.

11 Ş i chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, –

Even before the two sons were born, we see God’s plan of choosing. God could choose whom He wanted. It could not be changed because of anything the older son tried to do about it. It was before either one had done anything good or bad.

12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“

Rebecca was told, “The older son will work for the younger son.”

13 A şa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.“

The Holy Writings say, “I loved Jacob, but hated Esau.”

14 D eci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz!

What about it then? Can we say that God is not fair? No, not at all!

15 C ăci lui Moise i-a spus: „Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă.“

God said to Moses, “I will have loving-kindness and loving-pity for anyone I want to.”

16 D eci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare,

These good things from God are not given to someone because he wants them or works to get them. They are given because of His loving-kindness.

17 p entru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“

The Holy Writings say to Pharaoh, “I made you leader for this reason: I used you to show My power. I used you to make My name known over all the world.”

18 A stfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

So God has loving-kindness for those He wants to. He makes some have hard hearts if He wants to.

19 M ă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“

But you will ask me, “Why does God blame men for what they do? Who can go against what God wants?”

20 D ar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?

Who are you to talk back to God? A pot being made from clay does not talk to the man making it and say, “Why did you make me like this?”

21 O are nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită?

The man making the pots has the right to use the clay as he wants to. He can make two pots from the same piece of clay. One can have an important use. The other one can be of little use.

22 Ş i ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere?

It may be that God wants to show His power and His anger against sin. He waits a long time on some men who are ready to be destroyed.

23 Ş i ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă,

God also wanted to show His shining-greatness to those He has given His loving-kindness. He made them ready for His shining-greatness from the beginning.

24 i ncluzându -ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?

We are the ones He chose. He did not only choose Jews. He also chose some from among the people who are not Jews.

25 A şa cum spune în Osea: „Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu», şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».

In the Book of Hosea He says, “Those who are not My people, I will call, ‘My people.’ Those who are not loved, I will call, ‘My loved ones.’”

26 Ş i în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!», acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“

“And where it said, ‘You are not my people,’ they will be called sons of the living God.”

27 I ar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării, totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită,

Isaiah says this about the Jews, “Even if there are as many Jews as the sand by the sea, only a few of them will be saved from the punishment of sin.

28 c ăci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“

For the Lord will do on earth what He says in His Word. He will work fast when He says what will happen here.”

29 A şa cum a prezis Isaia: „Dacă Domnul Oştirilor nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“ Necredinţa lui Israel

Isaiah said also, “If God had not left some of the Jews, we would have all been destroyed like the people who lived in the cities of Sodom and Gomorrah.”

30 Ş i atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –,

What are we to say about these things? The people who are not Jews were not made right with God by the Law. They were made right with God because they put their trust in Him.

31 î nsă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină.

The Jews tried to be right with God by obeying the Law, but they did not become right with God.

32 D e ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire,

Why? Because they did not put their trust in God. They tried to be right with God by working for it. They tripped over the most important Stone (Christ).

33 a şa cum este scris: „Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere! Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“

The Holy Writings say, “See! I put in Jerusalem a Stone that people will trip over. It is a Rock that will make them fall. But the person who puts his trust in the Rock (Christ) will not be put to shame.”