1 F oametea era grea în ţară.

The time of no food was hard in the land.

2 C ând au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: – Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne puţină mâncare.

When they had eaten all the grain they had brought from Egypt, their father said to them, “Go again and buy us a little food.”

3 D ar Iuda i-a răspuns: – Omul acela ne-a avertizat clar, spunându-ne: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi”.

But Judah told him, “The man said to us with sharp words, ‘You will not see my face unless your brother is with you.’

4 D acă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra mâncare.

If you send our brother with us, we will go to Egypt and buy you food.

5 D ar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom duce, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi.”

But if you do not send him, we will not go. For the man said, ‘You will not see my face unless your brother is with you.’”

6 A tunci Israel le-a zis: – De ce v-aţi purtat aşa de rău cu mine şi i-aţi spus acelui om că mai aveţi un frate?

Israel said, “Why did you do me such a wrong by telling the man that you had another brother?”

7 E i i-au răspuns: – Omul acela ne-a pus întrebări amănunţite în legătură cu noi şi cu familia noastră, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să ştim că ne va cere să-l aducem pe fratele nostru?

And they said, “The man asked questions about us and our family. He said, ‘Is your father still alive? Do you have another brother?’ So we answered his questions. How could we know that he would say, ‘Bring your brother here’?”

8 A tunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel: – Trimite băiatul cu mine; vom pleca imediat, pentru ca noi, tu şi copiii noştri să trăim şi să nu murim.

Judah said to his father Israel, “Send the boy with me. And we will get up and go, so we and you and our children may live and not die.

9 E u însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta toată viaţa.

I will put myself as trust for him. You may put him in my care. If I do not return him to you and set him in front of you, then let the blame be on me forever.

10 D acă n-am fi întârziat, cu siguranţă că ne-am fi întors de două ori până acum.

For if we had not waited, we would have returned twice by now.”

11 A tunci, tatăl lor, Israel, le-a zis: – Dacă aşa trebuie, atunci aşa să faceţi. Luaţi cu voi câteva dintre cele mai alese produse ale ţării şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, smirnă, fistic şi migdale.

Then their father Israel said to them, “If it must be so, then do this: take some of the best things of the land in your bags. Carry them to the man as a gift. Give him perfume and honey and spices and special things to eat.

12 L uaţi de două ori mai mult argint, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voştri. Poate a fost o greşeală.

Take twice as much money with you to take the place of the money that was returned in your bags. It may be that it was a mistake.

13 L uaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la omul acela.

Take your brother also. Get up, and return to the man.

14 D umnezeul cel Atotputernic să vă dea milă înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.

May the All-powerful God give you such favor with the man that he may let your other brother and Benjamin return. If my children are taken from me, I am filled with sorrow.”

15 O amenii au luat cu ei darul, argintul – de două ori mai mult – şi pe Beniamin, s-au dus în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif.

So the men took the gift, and twice as much money, and Benjamin. They got up and went to Egypt, and stood in front of Joseph.

16 C ând l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru, taie un animal şi pregăteşte-l, pentru că vor prânzi împreună cu mine.“

When Joseph saw Benjamin with them, he said to the man who took care of his house, “Bring the men into the house. And kill an animal and make it ready. For the men will eat with me at noon.”

17 A dministratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif şi i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif.

So the man did what Joseph said, and brought the men to Joseph’s house.

18 L or le-a fost frică, pentru că au fost duşi în palatul lui Iosif şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noştri prima dată, pentru ca să ne atace, să ne biruiască, să ne înrobească şi să ne ia măgarii.“

The men were afraid because they were brought to Joseph’s house. They said, “We are being brought in because of the money that was returned in our bags the first time we came. He is looking for something against us. He will come down on us and take us for servants with our donkeys.”

19 E i s-au apropiat de administratorul gospodăriei lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în palat.

So they came near the man who took care of Joseph’s house, and spoke to him at the door of the house.

20 E i i-au zis: – Iartă-ne, domnul nostru … noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare,

They said, “O, my lord, we came here the first time to buy food.

21 d ar când am ajuns la locul unde am înnoptat şi ne-am deschis sacii, am găsit la gura sacilor fiecăruia tot argintul nostru. Aşa că l-am adus înapoi.

When we came to the place where we stayed the night, we opened our bags. And we found that the full weight of each man’s money was at the top of the bag. So we have brought it again with us.

22 A m mai adus cu noi şi alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci.

We have brought other money with us also to buy food. We do not know who put our money in our bags.”

23 E l le-a răspuns: – Totul este în ordine, nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; eu am primit argintul vostru. Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon.

But he answered, “Peace be with you. Do not be afraid. Your God and the God of your father has given you riches in your bags. I received your money.” Then he brought Simeon out to them.

24 A dministratorul i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele şi nutreţ pentru măgari.

The man brought the men into Joseph’s house and gave them water to wash their feet. And he fed their donkeys.

25 E i au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo.

So they made the gift ready to give to Joseph when he came at noon. For they had heard that they were to eat there.

26 C ând Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat şi s-au prosternat înaintea lui.

When Joseph came home, they gave him the gift they had brought with them. They bowed to the ground in front of him.

27 E l i-a întrebat de sănătate şi le-a zis: – Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte?

Then Joseph asked them about their well-being. He said, “Is your father well, the old man you spoke about? Is he still alive?”

28 E i i-au răspuns: – Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăieşte! Apoi s-au plecat şi i s-au închinat.

And they said, “Your servant, our father is well. He is still alive.” Then they bowed their heads low in honor to Joseph.

29 E l l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-aţi vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“

As he looked up, he saw his brother Benjamin, his mother’s son. He said, “Is this your youngest brother whom you told me about? May God show you loving-favor, my son.”

30 F iind foarte emoţionat la vederea fratelui său, Iosif a ieşit în grabă şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră şi a plâns acolo.

Then Joseph went out in a hurry. For he had much feeling for his brother. He went in his room and cried.

31 A poi şi-a spălat faţa, a revenit şi, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceţi de mâncare!“

Then he washed his face and came out. Hiding his feelings, he said, “Bring the food.”

32 P e el l-au servit separat, pe fraţii săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune.

So they brought food to Joseph by himself, and to them by themselves, and to the Egyptians who ate with him by themselves. The Egyptians could not eat bread with the Hebrews because they thought it would be sinful.

33 F raţii săi s-au aşezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr şi se uitau unii la alţii cu mirare.

Joseph’s brothers were seated in front of him by the way they were born, from the oldest to the youngest. And the men looked at each other in wonder.

34 L i s-a servit câte o porţie de la masa lui Iosif, dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.

Joseph took food to them from his own table. But Benjamin’s food was five times as much as any of theirs. And they were free in eating and drinking with him.