1 I oab a fost înştiinţat că David plânge şi-l jeleşte pe Absalom.

Then Joab was told, “See, the king is crying. He is filled with sorrow for Absalom.”

2 A stfel, acea zi, care trebuia să fie o zi de biruinţă, s-a transformat într-o zi de jale pentru întreg poporul, căci poporul a aflat în acea zi că regele îşi jeleşte fiul.

So the happiness of winning the battle that day was changed to sorrow for all the people. For they heard that day, “The king is filled with sorrow for his son.”

3 Î n aceeaşi zi, oştirea a intrat pe furiş în cetate, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.

So the people were quiet as they went in secret into the city that day. They acted like people who are ashamed when they run away from a battle.

4 R egele îşi acoperise faţa şi striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“

The king covered his face and cried out with a loud voice, “O my son Absalom, O Absalom, my son, my son!”

5 I oab a intrat în palat la rege şi i-a zis: „Tu astăzi acoperi de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi, cei care ţi-au salvat viaţa ţie, fiilor, fiicelor, soţiilor şi ţiitoarelor tale.

Then Joab came into the house to the king and said, “Today you have covered the faces of all your servants with shame. Today they have saved your life and the lives of your sons and daughters, your wives and the women who act as your wives.

6 T u îi iubeşti pe cei ce te urăsc şi îi urăşti pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne-ai arătat că, pentru tine, conducătorii şi războinicii nu înseamnă nimic. Înţeleg că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toţi am fi morţi, tu ai fi mai mulţumit.

But you love those who hate you, and hate those who love you. You have shown today that rulers and servants are nothing to you. For today I see that if Absalom were alive and all of us were dead, you would be pleased.

7 A şadar, ridică-te, ieşi afară şi vorbeşte pe placul slujitorilor tăi, pentru că, dacă nu vei face acest lucru, îţi jur pe Domnul că toţi te vor părăsi în noaptea aceasta. Această nenorocire ar fi astfel mai mare decât toate nenorocirile care ţi s-au întâmplat din tinereţe şi până astăzi.

So now get up and go out and speak in kindness to your servants. I swear by the Lord that if you do not, for sure not a man will stay with you this night. And this will be worse for you than all the bad things that have happened to you since you were young.”

8 R egele s-a dus la poartă şi a stat acolo. S-a dat de veste poporului: „Iată că regele stă la poartă!“ Şi tot poporul a venit înaintea regelui. David se întoarce la Ierusalim Între timp, israeliţii fugiseră cu toţii la corturile lor.

So the king got up and sat in the gate. When they told all the people, “See, the king is sitting in the gate,” then all the people came to the king. David Returns to Jerusalem Now every man of Israel had run to his tent.

9 Î n toate seminţiile lui Israel, toţi oamenii vorbeau între ei şi ziceau: „Regele ne-a eliberat de sub puterea duşmanilor noştri. El a fost cel care ne-a izbăvit de sub puterea filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din ţară, izgonit de Absalom.

And all the people in all the family groups of Israel were arguing. They said, “The king saved us from those who hate us. He saved us from the Philistines. But now he has run from Absalom and away from the land.

10 A cum însă Absalom, pe care l-am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneţi nimic ca să-l aduceţi pe rege înapoi?“

We chose Absalom to rule over us and he has died in battle. So now why do you say nothing about bringing the king back?”

11 C ând regele David a aflat ce vorbesc între ei toţi israeliţii, a trimis acest mesaj preoţilor Ţadok şi Abiatar: „Întrebaţi-i pe cei din sfatul bătrânilor lui Iuda: «De ce trebuie să fiţi voi cei de pe urmă care să-l aduceţi pe rege înapoi acasă?

Then King David sent word to Zadok and Abiathar the religious leaders, saying, “Speak to the leaders of Judah. Say to them, ‘Why are you the last to bring the king back to his house? I have heard from all Israel for me to return to my house.

12 V oi sunteţi din aceeaşi seminţie cu mine; prin urmare, de ce trebuie să fiţi ultimii care să-l aduceţi acasă pe rege?»“

You are my brothers. You are my bone and my flesh. Why should you be the last to bring back the king?’

13 I ar lui Amasa să-i spuneţi: „Nu eşti tu os din oasele mele şi carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oştirii, în locul lui Ioab.“

And say to Amasa, ‘Are you not my bone and my flesh? May God do so to me, and more also, if you will not be the captain of my army at all times instead of Joab.’”

14 R egele a câştigat inima tuturor bărbaţilor din Iuda, ca şi cum aceştia ar fi fost un singur om. Ei au trimis vorbă regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.“

He changed the hearts of all the men of Judah as if they were one man. So they sent word to the king, saying, “Return, you and all your servants.”

15 R egele s-a întors. El a ajuns la un moment dat la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal pentru a-l întâmpina pe rege şi a-l trece Iordanul.

So the king returned and came as far as the Jordan. Judah came to Gilgal to meet the king and bring him over the Jordan.

16 B eniamitul Şimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s-a grăbit să vină împreună cu cei din Iuda în întâmpinarea regelui David.

Then Gera’s son Shimei, the Benjamite from Bahurim, came down in a hurry with the men of Judah to meet King David.

17 O mie de bărbaţi din Beniamin îl însoţeau. Alături de ei se afla şi Ţiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincizeci de fii ai lui şi douăzeci de slujitori. Au venit în grabă la Iordan, unde era şi regele.

There were 1, 000 men of Benjamin with him. And Ziba the servant of the family of Saul came with his fifteen sons and twenty servants. They rushed to the king at the Jordan.

18 E l a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze şi ca să facă orice altceva ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul, Şimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui şi

They crossed the river to bring over those of the king’s house, and to do what pleased him. Gera’s son Shimei fell down in front of the king as he was about to cross the Jordan. David Is Good to Shimei

19 i -a zis: – Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea şi să nu-şi aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, părăsea Ierusalimul. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta.

He said to the king, “Let not my lord think I am guilty. Do not remember what your servant did wrong on the day when my lord the king left Jerusalem. Let not the king take it to heart.

20 S lujitorul tău recunoaşte că a păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.

For your servant knows that I have sinned. So I have come today. I am the first of all the family of Joseph to come down to meet my lord the king.”

21 A bişai, fiul Ţeruiei, a zis: – Nu trebuie oare ca Şimei să moară pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului ?

But Zeruiah’s son Abishai answered, “Should not Shimei be put to death for this? He spoke against the Lord’s chosen one.”

22 – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? i-a răspuns regele. De ce îmi sunteţi astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare pedepsit cu moartea vreun om în Israel? Nu ştiu eu că astăzi sunt rege peste Israel?

But David said, “What have I to do with you, O sons of Zeruiah? Why should you be against me this day? Should any man be put to death in Israel today? For do I not know that this day I am king of Israel?”

23 A poi regele i-a zis lui Şimei: – Nu vei muri! Şi regele i-a promis printr-un jurământ.

The king said to Shimei, “You will not die.” And the king gave him his promise. David Is Good to Mephibosheth

24 Î n întâmpinarea regelui a venit, de asemenea, şi Mefiboşet, nepotul lui Saul. Acesta nu-şi îngrijise picioarele, nu-şi aranjase barba şi nu-şi spălase hainele din ziua în care regele plecase şi până când acesta sosise în pace.

Then Saul’s grandson Mephibosheth came down to meet the king. He had not dressed his feet, trimmed the hair of his face, or washed his clothes, from the day the king left until the day he returned in peace.

25 C ând a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l-a întrebat: – Mefiboşet, de ce nu ai venit cu mine?

When he came from Jerusalem to meet the king, David said to him, “Why did you not go with me, Mephibosheth?”

26 – O, rege, stăpânul meu! i-a răspuns Mefiboşet. Slujitorul tău, fiind olog, s-a gândit: „Voi înşeua un măgar şi, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m-a trădat.

He answered, “O my lord the king, my servant lied to me. Your servant had said to him, ‘Get a donkey ready for me to travel on, so I may go with the king.’ Because your servant cannot walk.

27 L -a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu: fă ce vei crede de cuviinţă.

And he has spoken against me to my lord the king. But my lord the king is like the angel of God. So do what you think is best.

28 Î ntregul neam al bunicului meu nu merită nimic decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i-ai dat voie slujitorului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aş mai putea cere de la rege?

For all those of my father’s house were nothing but dead men in front of my lord the king. But you set your servant among those who ate at your own table. What right do I have to complain any more to the king?”

29 – Ce mai vorbeşti atâta? i-a zis regele. Am hotărât: tu şi Ţiba veţi împărţi pământul.

The king said to him, “Why speak any more of how things are with you? I have decided that you and Ziba should divide the land.”

30 – Poate să ia el chiar tot acum, de vreme ce stăpânul meu, regele, s-a întors teafăr acasă, i-a răspuns Mefiboşet.

Mephibosheth said to the king, “Let him take it all, since my lord the king has come home and is safe.” David Is Good to Barzillai

31 G hiladitul Barzilai a venit şi el din Roghelim şi l-a însoţit pe rege până dincolo de Iordan, lăsându-l apoi să-şi vadă de drum.

Now Barzillai of Gilead had come down from Rogelim. He went on to the Jordan with the king, to lead him over the river.

32 B arzilai era foarte bătrân – avea optzeci de ani – şi, deoarece era un om foarte bogat, îngrijise de rege cât timp acesta a locuit la Mahanayim.

Barzillai was eighty years old. He had given food to the king while he stayed at Mahanaim, for he was a very rich man.

33 R egele i-a zis lui Barzilai: – Vino cu mine la Ierusalim şi eu voi îngriji de tine.

The king said to Barzillai, “You cross over with me, and I will take care of you with me in Jerusalem.”

34 – Oare câţi ani voi mai trăi, ca să mă sui la Ierusalim cu regele? l-a întrebat Barzilai.

But Barzillai said to the king, “How much longer have I to live, that I should go up with the king to Jerusalem?

35 A m ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun şi ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării şi al băuturii? Pot eu să mai ascult cântecele cântăreţilor şi ale cântăreţelor? Şi de ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru stăpânul meu, regele?

I am now eighty years old. Can I know the difference between good and bad? Can your servant taste what I eat or what I drink? Can I hear the voice of singing men and women any more? Why should your servant be an added problem to my lord the king?

36 S lujitorul tău îl va însoţi pe rege dincolo de Iordan doar o mică distanţă. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată?

Your servant will only cross over the Jordan with the king. Why should the king reward me in this good way?

37 D ă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă şi să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântaţi tatăl său şi mama sa. Iată însă că aici este slujitorul tău, Chimham. Să-l ia stăpânul meu, regele, cu el şi să se poarte faţă de el cum va crede de cuviinţă.

Let your servant return, that I may die in my own city near the grave of my father and mother. But here is your servant Chimham. Let him cross over with my lord the king. And do for him what is good in your eyes.”

38 – Bine, i-a zis regele. Chimham va veni cu mine şi mă voi purta cu el aşa cum vei dori tu, iar tu, orice vei cere de la mine îţi voi dărui.

The king answered, “Chimham will cross over with me. And I will do for him what is pleasing to you. I will do for you whatever you ask.”

39 Î ntreg poporul a trecut Iordanul. În cele din urmă l-a trecut şi regele. Acesta l-a sărutat şi l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors acasă.

All the people crossed over the Jordan, and the king also. Then the king kissed Barzillai and prayed that good would come to him. And Barzillai returned to his own home. Judah and Israel Argue over the King

40 R egele s-a îndreptat spre Ghilgal împreună cu Chimham. Întreaga oştire a lui Iuda şi jumătate din oştirea lui Israel îl însoţeau.

The king went on to Gilgal, and Chimham went with him. And all the people of Judah and half the people of Israel went with the king.

41 T oţi bărbaţii lui Israel au venit însă la rege şi i-au zis: – De ce bărbaţii lui Iuda, fraţii noştri, te-au furat şi l-au trecut pe rege Iordanul împreună cu familia lui şi cu toţi oamenii lui David?

Then all the men of Israel came to the king and said to him, “Why have our brothers the men of Judah stolen you away? Why have they brought the king and those of his family over the Jordan, and all David’s men with him?”

42 B ărbaţii lui Iuda le-au dat bărbaţilor lui Israel următorul răspuns: – Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniaţi pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?

All the men of Judah answered the men of Israel, “Because the king is a close brother to us. Why are you angry about this? Has the king paid for our food? Has he given us any gift?”

43 B ărbaţii lui Israel le-au zis bărbaţilor lui Iuda: – Noi avem, de zece ori mai mult decât voi, dreptul la rege! Chiar la David avem mai mult drept decât voi! Aşadar, de ce ne dispreţuiţi? Noi am fost cei dintâi care l-am chemat pe regele nostru înapoi. Cuvintele bărbaţilor lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.

But the men of Israel said to the men of Judah, “We have ten shares in the king. So we have more right to David than you. Why then did you hate us? Were we not the first to speak of bringing back our king?” But the words of the men of Judah had more anger than the words of the men of Israel.