1 T rimiteţi miei drept tribut conducătorului ţării, din Sela, pe drumul pustiei, la muntele fiicei Sionului.

Send lambs as taxes to the ruler of the land, from Sela by the way of the desert to the mountain of the people of Zion.

2 C a nişte păsări alungate, izgonite din cuib, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.

Then, like birds driven from their nest, the people of Moab will be where the Arnon River can be crossed.

3 « Dă-ne un sfat! Hotărăşte ceva! Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei şi prefă-o în noapte! Ascunde-i pe cei izgoniţi şi nu-i trăda pe fugari!

“Give us words of wisdom. Do what is right for us. Make your shadow like night at noonday. Hide those who have been sent away. Do not go against those who are running for their lives.

4 P rimeşte-i pe deportaţii Moabului să locuiască cu tine! Fii un refugiu pentru ei în faţa nimicitorului!» Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârşit şi prădătorul va lăsa ţara în pace,

Let those of Moab who have been sent away stay with you. Hide them from the one who destroys.” For the one who uses sinful power has come to an end, and trouble has stopped. Those who make it hard for the people have gone from the land.

5 a tunci, prin îndurare, va fi întemeiat un tron pe care va domni cu credincioşie cineva din Cortul lui David, un judecător care caută să judece drept şi este plin de râvnă pentru dreptate.

A throne will be set up in loving-kindness. A faithful judge will sit on it from the family of David. He will be fair as he judges, and will be quick to do what is right and good.

6 A m auzit de mândria Moabului – cât este el de mândru! – de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa, dar laudele lui sunt minciuni.

We have heard of the pride of Moab, how very proud he is. We have heard of how proud he is of himself and of his anger. His proud words are false.

7 D e aceea bocesc moabiţii, văitându-se toţi pentru Moab. Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi pentru oamenii din Chir-Hareset!

So Moab will cry out. Everyone of Moab will cry out. You will cry for the dried-grape cakes of Kir-hareseth, as if you were in the worst trouble.

8 C ăci câmpiile Heşbonului se usucă la fel ca şi viile din Sibma. Domnitorii neamurilor au distrus cele mai alese viţe, care cândva ajungeau până la Iazer, fiind răspândite până spre pustie. Mlădiţele ei se întindeau şi ajungeau până la mare.

The fields of Heshbon and the vines of Sibmah have dried up. The lords of the nations have crushed under foot its best vines, which went as far as Jazer and the desert. They spread themselves out and passed over the sea.

9 D e aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heşbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci strigătul de bucurie scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.

So I will cry with much sorrow for Jazer and for the vines of Sibmah. I will make you wet with my tears, O Heshbon and Elealeh, because there is nothing to gather from your summer fruits.

10 B ucuria şi veselia au dispărut din livezi; în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie; nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri, căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.

Happiness and joy are taken away from the field that gives much fruit. No songs are sung in the grape-fields. No one crushes grapes to make wine, for I have stopped the cry of joy.

11 D e aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.

So my heart cries with sorrow for Moab like a harp. Inside myself I cry for Kir-hareseth.

12 M oab va fi văzut trudindu-se pe înălţimi, venind la altar să se roage, însă nu va primi nimic.

When Moab goes to his high place, he will only become tired. When he goes to his holy place to pray, it will do him no good.

13 A cesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab.

This is the word which the Lord spoke before about Moab.

14 D ar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“

But now the Lord says, “In three years, as a servant would count them, the shining-greatness of Moab and all his many people will be hated. And those left alive will be very few and weak.”