1 T rimiteţi miei drept tribut conducătorului ţării, din Sela, pe drumul pustiei, la muntele fiicei Sionului.

«Mandate un agnello al dominatore del paese, da Sela verso il deserto, al monte della figlia di Sion.

2 C a nişte păsări alungate, izgonite din cuib, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.

Poiché avverrà che ai guadi dell'Arnon le figlie di Moab saranno come un uccello scacciato dal nido.

3 « Dă-ne un sfat! Hotărăşte ceva! Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei şi prefă-o în noapte! Ascunde-i pe cei izgoniţi şi nu-i trăda pe fugari!

Dacci un consiglio, fa' giustizia! Rendi la tua ombra come la notte in pieno mezzodí; nascondi i dispersi, non tradire i fuggiaschi.

4 P rimeşte-i pe deportaţii Moabului să locuiască cu tine! Fii un refugiu pentru ei în faţa nimicitorului!» Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârşit şi prădătorul va lăsa ţara în pace,

O Moab, lascia dimorare presso di te i miei dispersi, sii per loro un rifugio di fronte al devastatore. Poiché il tiranno non c'è piú, la devastazione è cessata, gli oppressori sono scomparsi dal paese.

5 a tunci, prin îndurare, va fi întemeiat un tron pe care va domni cu credincioşie cineva din Cortul lui David, un judecător care caută să judece drept şi este plin de râvnă pentru dreptate.

Allora un trono sarà reso stabile nella misericordia, e su di esso siederà nella fedeltà, nella tenda di Davide, uno che giudicherà, eserciterà il giudizio e sarà pronto a far giustizia».

6 A m auzit de mândria Moabului – cât este el de mândru! – de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa, dar laudele lui sunt minciuni.

«Noi abbiamo sentito parlare dell'orgoglio di Moab, estremamente orgoglioso, della sua alterigia, della sua superbia, della sua arroganza, del suo vantarsi senza fondamento».

7 D e aceea bocesc moabiţii, văitându-se toţi pentru Moab. Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi pentru oamenii din Chir-Hareset!

Per questo Moab innalzerà un lamento per Moab, tutti si lamenteranno. Voi piangerete costernati per le focacce di uva di Kir-Hareseth.

8 C ăci câmpiile Heşbonului se usucă la fel ca şi viile din Sibma. Domnitorii neamurilor au distrus cele mai alese viţe, care cândva ajungeau până la Iazer, fiind răspândite până spre pustie. Mlădiţele ei se întindeau şi ajungeau până la mare.

Poiché le campagne di Heshbon languiscono, come pure le vigne di Sibmah i padroni delle nazioni hanno distrutto le sue piante migliori che arrivavano fino a Jazer e erravano per il deserto, i suoi rami si estendevano e oltrepassavano il mare.

9 D e aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heşbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci strigătul de bucurie scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.

Perciò con il pianto di Jazer piangerò le vigne di Sibmah; ti inzupperò con le mie lacrime, o Heshbon, o Elealeh, perché sui tuoi frutti d'estate e sulle tue messi si è abbattuto un grido di guerra.

10 B ucuria şi veselia au dispărut din livezi; în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie; nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri, căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.

La gioia e il giubilo sono scomparsi dalla fertile campagna; nelle vigne non ci sono piú canti, né grida d'allegrezza; il pigiatore non pigia piú il vino nei tini; io ho fatto cessare il grido di gioia.

11 D e aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.

Perciò le mie viscere fremono per Moab come un'arpa, e il mio interiore per Kir-Heres.

12 M oab va fi văzut trudindu-se pe înălţimi, venind la altar să se roage, însă nu va primi nimic.

E avverrà che quando Moab si presenterà e si stancherà sull'alto luogo, entrerà nel suo santuario per pregare, ma non otterrà nulla.

13 A cesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab.

Questa è la parola che l'Eterno indirizzò un tempo a Moab.

14 D ar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“

Ma ora l'Eterno ha parlato, dicendo: «Entro tre anni, come gli anni di un bracciante salariato, la gloria di Moab cadrà in disprezzo insieme a tutta quella grande moltitudine; e rimarrà solamente un numero molto piccolo e debole».