1 O are nu are omul o viaţă plină de trudă pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler ?

«Non compie forse un duro lavoro l'uomo sulla terra, e i suoi giorni non sono come i giorni di un bracciante?

2 C a un sclav care tânjeşte după umbra serii sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,

Come lo schiavo sospira l'ombra e come il bracciante aspetta il suo salario,

3 a şa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune şi nopţi de necaz mi s-au dat.

cosí a me sono toccati in sorte mesi di calamità e mi sono state assegnate notti di dolore.

4 C ând mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.

Appena mi corico, dico: "quando mi alzerò?" Ma la notte si prolunga e sono continuamente agitato fino all'alba.

5 T rupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii; pielea îmi crapă şi supurează,

La mia carne è coperta di vermi e di vermi e di zolle di terra, la mia pelle si screpola ed è ripugnante.

6 z ilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi se sfârşesc fără nădejde.

I mie giorni sono più veloci di una spola da tessitore e si consumano senza speranza.

7 A du-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.

Ricordati che la mia vita è un soffio il mio occhio non vedrà piú il bene.

8 O chiul care mă priveşte nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.

L'occhio di chi mi vede non mi scorgerà piú; i tuoi occhi saranno su di me ma io non sarò piú.

9 C a norul care se risipeşte şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor.

Come una nuvola svanisce e si dilegua, cosí chi scende nello Sceol, non risale piú;

10 N u se va mai întoarce niciodată acasă, locul său nu-l va mai cunoaşte.

non tornerà piú nella sua casa, e la sua dimora non lo riconoscerà piú

11 D e aceea eu nu voi tăcea, ci, în durerea duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

Perciò non terrò chiusa la bocca parlerò nell'angoscia del mio spirito, mi lamenterò nell'amarezza della mia anima.

12 S unt eu Marea sau monstrul Tanin, de ai pus o strajă în jurul meu?

Sono io forse il mare o un mostro marino che tu mi faccia sorvegliare da una guardia?

13 C ând zic: «Patul meu mă va mângâia şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,

Quando dico: il mio letto mi darà sollievo, il mio giaciglio allevierà il mio dolore

14 a tunci Tu mă înspăimânţi cu visuri şi mă îngrozeşti cu vedenii.

tu mi spaventi con sogni e mi atterrisci con visioni;

15 A şa că aş alege mai bine sugrumarea, mai bine moartea, decât aceste oase.

Cosí l'anima mia preferisce soffoca e morire piuttosto che questa vita.

16 L e dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.

Mi disfaccio; non vivrò per sempre lasciami stare, i giorni miei non sono che un soffio.

17 C e este omul ca să-ţi pese atât de mult de el şi să-i dai aşa multă atenţie,

Che cosa è l'uomo perché tu lo renda grande e presti a lui attenzione,

18 s ă-l cercetezi în fiecare dimineaţă şi să-l încerci în orice clipă?

e lo visiti ogni mattina mettendolo alla prova ad ogni istante?

19 N u vei înceta oare să te mai uiţi la mine şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?

Quando distoglierai il tuo sguardo da me, e mi lascerai inghiottire la mia saliva?

20 D acă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie, Veghetor al oamenilor? De ce m-ai luat drept ţintă? Am devenit o povară pentru Tine?

Se ho peccato, che cosa ti ho fatto, o guardiano degli uomini? Perché mi hai fatto il tuo bersaglio, al punto di essere divenuto un peso a me stesso?

21 D e ce nu-mi ierţi păcatul şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea? Curând voi fi zăcând în ţărână, mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“

Perché non perdoni le mie trasgressioni e non passi sopra la mia iniquità? Perché presto giacerò nella polvere; tu mi cercherai, ma io non sarò piú».