1 O are nu are omul o viaţă plină de trudă pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler ?

¶ Man certainly has an appointed amount of time upon earth, and his days are like the days of a hireling.

2 C a un sclav care tânjeşte după umbra serii sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,

As a slave earnestly desires the shade and as a hireling waits for rest from his work,

3 a şa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune şi nopţi de necaz mi s-au dat.

so I am made to possess months of vanity, and wearisome nights are appointed to me.

4 C ând mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.

When I lie down, I say, When shall I arise? I measure the night, and I am full of tossings to and fro unto the dawning of the day.

5 T rupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii; pielea îmi crapă şi supurează,

My flesh is clothed with worms and clods of dust; my skin is broken and abominable.

6 z ilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi se sfârşesc fără nădejde.

My days are swifter than a weaver’s shuttle and are spent without hope.

7 A du-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.

¶ Remember thou that my life is wind and that my eyes shall not return to see good.

8 O chiul care mă priveşte nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.

The eyes of those that see me now shall not see me again; thine eyes shall be upon me, and I will cease to be.

9 C a norul care se risipeşte şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor.

As the cloud is consumed and vanishes away, so he that goes down to Sheol, who shall not come up again;

10 N u se va mai întoarce niciodată acasă, locul său nu-l va mai cunoaşte.

he shall return no more to his house; neither shall his place know him any more.

11 D e aceea eu nu voi tăcea, ci, în durerea duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

Therefore, I will not refrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.

12 S unt eu Marea sau monstrul Tanin, de ai pus o strajă în jurul meu?

Am I a sea, or a dragon, that thou settest a watch over me?

13 C ând zic: «Patul meu mă va mângâia şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,

When I say, My bed shall comfort me, my couch shall ease my complaint;

14 a tunci Tu mă înspăimânţi cu visuri şi mă îngrozeşti cu vedenii.

then thou dost scare me with dreams and terrify me with visions.

15 A şa că aş alege mai bine sugrumarea, mai bine moartea, decât aceste oase.

And my soul thought it better to be strangled and desired death more than my bones.

16 L e dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.

I loathed life; I do not desire to live for ever; let me alone; for my days are vanity.

17 C e este omul ca să-ţi pese atât de mult de el şi să-i dai aşa multă atenţie,

¶ What is man that thou should magnify him and that thou should set thine heart upon him

18 s ă-l cercetezi în fiecare dimineaţă şi să-l încerci în orice clipă?

and that thou should visit him every morning and try him every moment?

19 N u vei înceta oare să te mai uiţi la mine şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?

For how long wilt thou not depart from me, nor let me alone until I swallow down my spittle?

20 D acă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie, Veghetor al oamenilor? De ce m-ai luat drept ţintă? Am devenit o povară pentru Tine?

If I have sinned, what shall I do unto thee, O thou preserver of men? Why hast thou set me as a mark against thee, so that I am a burden to myself?

21 D e ce nu-mi ierţi păcatul şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea? Curând voi fi zăcând în ţărână, mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“

And why dost thou not take away my rebellion and pass over my iniquity? For now I shall sleep in the dust; and if thou shalt seek me in the morning, I shall not be found.