1 O are nu are omul o viaţă plină de trudă pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler ?

Porventura não tem o homem duro serviço sobre a terra? E não são os seus dias como os do jornaleiro?

2 C a un sclav care tânjeşte după umbra serii sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,

Como o escravo que suspira pela sombra, e como o jornaleiro que espera pela sua paga,

3 a şa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune şi nopţi de necaz mi s-au dat.

assim se me deram meses de escassez, e noites de aflição se me ordenaram.

4 C ând mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.

Havendo-me deitado, digo: Quando me levantarei? Mas comprida é a noite, e farto-me de me revolver na cama até a alva.

5 T rupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii; pielea îmi crapă şi supurează,

A minha carne se tem vestido de vermes e de torrões de pó; a minha pele endurece, e torna a rebentar-se.

6 z ilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi se sfârşesc fără nădejde.

Os meus dias são mais velozes do que a lançadeira do tecelão, e chegam ao fim sem esperança.

7 A du-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.

Lembra-te de que a minha vida é um sopro; os meus olhos não tornarão a ver o bem.

8 O chiul care mă priveşte nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.

Os olhos dos que agora me vêem não me verão mais; os teus olhos estarão sobre mim, mas não serei mais.

9 C a norul care se risipeşte şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor.

Tal como a nuvem se desfaz e some, aquele que desce ã sepultura nunca tornará a subir.

10 N u se va mai întoarce niciodată acasă, locul său nu-l va mai cunoaşte.

Nunca mais tornará ã sua casa, nem o seu lugar o conhecerá mais.

11 D e aceea eu nu voi tăcea, ci, în durerea duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

Por isso não reprimirei a minha boca; falarei na angústia do meu espírito, queixar-me-ei na amargura da minha alma.

12 S unt eu Marea sau monstrul Tanin, de ai pus o strajă în jurul meu?

Sou eu o mar, ou um monstro marinho, para que me ponhas uma guarda?

13 C ând zic: «Patul meu mă va mângâia şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,

Quando digo: Confortar-me-á a minha cama, meu leito aliviará a minha queixa,

14 a tunci Tu mă înspăimânţi cu visuri şi mă îngrozeşti cu vedenii.

então me espantas com sonhos, e com visões me atemorizas;

15 A şa că aş alege mai bine sugrumarea, mai bine moartea, decât aceste oase.

de modo que eu escolheria antes a estrangulação, e a morte do que estes meus ossos.

16 L e dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.

A minha vida abomino; não quero viver para sempre; retira-te de mim, pois os meus dias são vaidade.

17 C e este omul ca să-ţi pese atât de mult de el şi să-i dai aşa multă atenţie,

Que é o homem, para que tanto o engrandeças, e ponhas sobre ele o teu pensamento,

18 s ă-l cercetezi în fiecare dimineaţă şi să-l încerci în orice clipă?

e cada manhã o visites, e cada momento o proves?

19 N u vei înceta oare să te mai uiţi la mine şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?

Até quando não apartarás de mim a tua vista, nem me largarás, até que eu possa engolir a minha saliva?

20 D acă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie, Veghetor al oamenilor? De ce m-ai luat drept ţintă? Am devenit o povară pentru Tine?

Se peco, que te faço a ti, ó vigia dos homens? Por que me fizeste alvo dos teus dardos? Por que a mim mesmo me tornei pesado?

21 D e ce nu-mi ierţi păcatul şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea? Curând voi fi zăcând în ţărână, mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“

Por que me não perdoas a minha transgressão, e não tiras a minha iniqüidade? Pois agora me deitarei no pó; tu me buscarás, porém eu não serei mais.