1 S olomon s-a înrudit cu Faraon, monarhul Egiptului. El a luat-o de soţie pe fiica acestuia şi a adus-o în Cetatea lui David până când a terminat de zidit palatul, Casa Domnului şi zidul din jurul Ierusalimului. Vedenia de la Ghivon: Solomon primeşte înţelepciune
Ora, Salomão aparentou-se com Faraó, rei do Egito, pois tomou por mulher a filha dele; e a trouxe ã cidade de Davi, até que acabasse de edificar a sua casa, e a casa do Senhor, e a muralha de Jerusalém em redor.
2 P oporul încă mai aducea jertfe pe înălţimi, căci încă nu fusese zidită o Casă pentru Numele Domnului.
Entretanto o povo oferecia sacrifícios sobre os altos, porque até aqueles dias ainda não se havia edificado casa ao nome do Senhor.
3 S olomon Îl iubea pe Domnul, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi.
E Salomão amava ao Senhor, andando nos estatutos de Davi, seu pai; exceto que nos altos oferecia sacrifícios e queimava incenso.
4 R egele s-a dus la Ghivon ca să aducă jertfe, pentru că acolo se afla cea mai însemnată înălţime. El a adus pe altarul de acolo o mie de arderi de tot.
Foi, pois, o rei a Gibeão para oferecer sacrifícios ali, porque aquele era o principal dentre os altos; mil holocaustos sacrificou Salomão naquele altar.
5 L a Ghivon, Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea într-un vis şi Dumnezeu i-a zis: – Cere-Mi orice vrei să-ţi dau!
Em Gibeão apareceu o Senhor a Salomão de noite em sonhos, e disse-lhe: Pede o que queres que eu te dê.
6 – Tu ai arătat o mare îndurare faţă de robul Tău David, tatăl meu, a răspuns Solomon, căci a umblat înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă. Tu ai arătat această mare îndurare faţă de el şi i-ai dat un fiu care stă astăzi pe tronul său.
Respondeu Salomão: De grande benevolência usaste para com teu servo Dai, meu pai, porquanto ele andou diante de ti em verdade, em justiça, e em retidão de coração para contigo; e guardaste-lhe esta grande benevolência, e lhe deste um filho, que se assentasse no seu trono, como se vê neste dia.
7 D oamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai numit rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt tânăr şi nu ştiu să-mi îndeplinesc bine îndatoririle.
Agora, pois, ó Senhor meu Deus, tu fizeste reinar teu servo em lugar de Davi, meu pai. E eu sou apenas um menino pequeno; nao sei como sair, nem como entrar.
8 S lujitorul Tău se află în mijlocul poporului pe care l-ai ales, un popor atât de numeros, încât nu poate fi socotit sau numărat.
Teu servo está no meio do teu povo que elegeste, povo grande, que nem se pode contar, nem numerar, pela sua multidão.
9 D ă-i slujitorului Tău o minte cu discernământ ca să pot judeca poporul Tău şi să pot deosebi între bine şi rău, căci cine este în stare să judece acest popor numeros al Tău?
Dá, pois, a teu servo um coração entendido para julgar o teu povo, para que prudentemente discirna entre o bem e o mal; porque, quem poderia julgar a este teu tão grande povo?
10 D omnului I-a plăcut cererea lui Solomon.
E pareceu bem aos olhos do Senhor o ter Salomão pedido tal coisa.
11 Ş i Dumnezeu i-a zis: – Pentru că ai cerut acest lucru şi nu ai cerut pentru tine nici viaţa lungă, nici bogăţii şi nici moartea duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune pentru a face dreptate,
Pelo que Deus lhe disse: Porquanto pediste isso, e não pediste para ti muitos dias, nem riquezas, nem a vida de teus inimigos, mas pediste entendimento para discernires o que é justo,
12 v oi face după cum ai cerut. Îţi voi da o minte înţeleaptă şi pricepută cum nu a avut nimeni înaintea ta şi nici nu se va mai ridica după tine nimeni asemenea ţie.
eis que faço segundo as tuas palavras. Eis que te dou um coração tão sábio e entendido, que antes de ti teu igual não houve, e depois de ti teu igual não se levantará.
13 M ai mult, îţi voi da şi ceea ce nu ai cerut, bogăţii şi faimă, aşa încât nu va fi nici un alt rege ca tine în tot timpul vieţii tale.
Também te dou o que não pediste, assim riquezas como glória; de modo que não haverá teu igual entre os reis, por todos os teus dias.
14 Ş i, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, aşa cum a făcut tatăl tău, David, îţi voi lungi zilele.
E ainda, se andares nos meus caminhos, guardando os meus estatutos e os meus mandamentos, como andou Davi,
15 S olomon s-a trezit şi şi-a dat seama că a fost un vis. El s-a întors la Ierusalim, s-a înfăţişat înaintea Chivotului Legământului cu Domnul şi a adus arderi de tot şi jertfe de pace. Apoi a dat un ospăţ pentru toţi slujitorii săi. Înţelepciunea lui Solomon
Então Salomão acordou, e eis que era sonho. E, voltando ele a Jerusalém, pôs-se diante da arca do pacto do Senhor, sacrificou holocaustos e preparou sacrifícios pacíficos, e deu um banquete a todos os seus servos.
16 A tunci au venit înaintea regelui două prostituate.
Então vieram duas mulheres prostitutas ter com o rei, e se puseram diante dele.
17 C ea dintâi a zis: – Stăpânul meu, eu locuiesc împreună cu această femeie în aceeaşi casă. Eu am născut un copil, în timp ce eram cu ea în casă,
E disse-lhe uma das mulheres: Ah, meu senhor! eu e esta mulher moramos na mesma casa; e tive um filho, estando com ela naquela casa.
18 i ar după trei zile de la naşterea fiului meu, a născut şi această femeie. Eram doar noi singure; nu mai era nici un alt străin în casă, ci doar noi două.
E sucedeu que, no terceiro dia depois de meu parto, também esta mulher teve um filho. Estávamos juntas; nenhuma pessoa estranha estava conosco na casa; somente nós duas estávamos ali.
19 Î n timpul nopţii, fiul ei a murit pentru că se culcase peste el.
Ora, durante a noite morreu o filho desta mulher, porquanto se deitara sobre ele.
20 E a s-a sculat pe la miezul nopţii, mi-a luat fiul de lângă mine, în timp ce dormeam şi l-a aşezat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a aşezat la sânul meu.
E ela se levantou no decorrer da noite, tirou do meu lado o meu filho, enquanto a tua serva dormia, e o deitou no seu seio, e a seu filho morto deitou-o no meu seio.
21 M -am sculat dimineaţa ca să-mi alăptez fiul, dar el era mort. Când m-am uitat la el cu băgare de seamă la lumina zilei, am văzut că nu era fiul pe care-l născusem.
Quando me levantei pela manhã, para dar de mamar a meu filho, eis que estava morto; mas, atentando eu para ele ã luz do dia, eis que não era o filho que me nascera.
22 – Ba nu! a zis cealaltă femeie. Fiul meu este cel viu, iar cel mort este al tău! Dar cea dintâi a răspuns: – Nu, nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu! Aşa se certau ele înaintea regelui.
Então disse a outra mulher: Não, mas o vivo é meu filho, e teu filho o morto. Replicou a primeira: Não; o morto é teu filho, e meu filho o vivo. Assim falaram perante o rei.
23 A tunci regele a zis: – Una zice: „Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!“, iar cealaltă zice: „Ba nu, ci fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu!“
Então disse o rei: Esta diz: Este que vive é meu filho, e teu filho o morto; e esta outra diz: Não; o morto é teu filho, e meu filho o vivo.
24 A poi regele a poruncit: „Aduceţi-mi o sabie!“ Şi i-au adus o sabie.
Disse mais o rei: Trazei-me uma espada. E trouxeram uma espada diante dele.
25 I ar el a zis: „Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi-i o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte!“
E disse o rei: Dividi em duas partes o menino vivo, e dai a metade a uma, e metade a outra.
26 A tunci femeia al cărei fiu era viu s-a umplut de durere pentru fiul ei şi a zis: – Te rog, stăpânul meu, dă-i ei copilul, dar nu-l omorî! Cealaltă însă zicea: – Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiaţi-l în două!
Mas a mulher cujo filho er suas entranhas se lhe enterneceram por seu filho), e disse: Ah, meu senhor! dai-lhe o menino vivo, e de modo nenhum o mateis. A outra, porém, disse: Não será meu, nem teu; dividi-o.
27 R egele a răspuns: – Daţi-i copilul cel viu primei femei şi nu-l omorâţi! Ea este mama lui.
Respondeu, então, o rei: Dai ã primeira o menino vivo, e de modo nenhum o mateis; ela é sua mãe.
28 C ând a auzit verdictul dat de rege, tot Israelul s-a temut de el, pentru că şi-a dat seama că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate.
E todo o Israel ouviu a sentença que o rei proferira, e temeu ao rei; porque viu que havia nele a sabedoria de Deus para fazer justiça.