1 D umnezeule, scapă-mă, căci mi-au ajuns apele până la gât!

Salva-me, ó Deus, pois as águas me sobem até o pescoço.

2 M ă afund în mâl, nu mai găsesc loc tare; intru în adâncurile apei şi mă înghit şuvoaiele.

Atolei-me em profundo lamaçal, onde não se pode firmar o pé; entrei na profundeza das águas, onde a corrente me submerge.

3 A m obosit strigând, mi s-a uscat gâtul; mi se topesc ochii tânjind după Dumnezeul meu.

Estou cansado de clamar; secou-se-me a garganta; os meus olhos desfalecem de esperar por meu Deus.

4 C ei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulţi decât perii capului meu, mulţi sunt cei ce vor să mă piardă, duşmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce nu am furat.

Aqueles que me odeiam sem causa são mais do que os cabelos da minha cabeça; poderosos são aqueles que procuram destruir-me, que me atacam com mentiras; por isso tenho de restituir o que não extorqui.

5 D umnezeule, Tu-mi cunoşti nechibzuinţa, păcatele mele nu-Ţi sunt ascunse.

Tu, ó Deus, bem conheces a minha estultícia, e as minhas culpas não são ocultas.

6 F ie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se ruşineze din pricina mea, Stăpâne, Doamne al Oştirilor, fie ca cei ce Te caută să nu roşească din pricina mea, Dumnezeule al lui Israel!

Não sejam envergonhados por minha causa aqueles que esperam em ti, ó Senhor Deus dos exércitos; não sejam confundidos por minha causa aqueles que te buscam, ó Deus de Israel.

7 D in pricina Ta port eu ocara, şi dezonoarea mi-a acoperit faţa.

Porque por amor de ti tenho suportado afrontas; a confusão me cobriu o rosto.

8 S unt considerat un străin de către fraţii mei, un venetic de către fiii mamei mele,

Tornei-me como um estranho para os meus irmãos, e um desconhecido para os filhos de minha mãe.

9 c ăci râvna pentru Casa Ta mă mistuie şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!

Pois o zelo da tua casa me devorou, e as afrontas dos que te afrontam caíram sobre mim.

10 C ând plâng şi postesc, ei mă batjocoresc.

Quando chorei e castiguei com jejum a minha alma, isto se me tornou em afrontas.

11 C ând îmbrac sacul de jale, ei mă fac de pomină.

Quando me vesti de cilício, fiz-me para eles um provérbio.

12 C ei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc, cei ce se îmbată cântă despre mine.

Aqueles que se sentem ã porta falam de mim; e sou objeto das cantigas dos bêbedos.

13 T otuşi eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne, pentru vremea bunăvoinţei Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!

Eu, porém, faço a minha oração a ti, ó Senhor, em tempo aceitável; ouve-me, ó Deus, segundo a grandeza da tua benignidade, segundo a fidelidade da tua salvação.

14 I zbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apei!

Tira-me do lamaçal, e não me deixes afundar; seja eu salvo dos meus inimigos, e das profundezas das águas.

15 Ş uvoaiele apelor să nu mă ducă, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!

Não me submerja a corrente das águas e não me trague o abismo, nem cerre a cova a sua boca sobre mim.

16 D oamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună! După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine!

Ouve-me, Senhor, pois grande é a tua benignidade; volta-te para mim segundo a tua muitíssima compaixão.

17 N u-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă!

Não escondas o teu rosto do teu servo; ouve-me depressa, pois estou angustiado.

18 A propie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l! Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!

Aproxima-te da minha alma, e redime-a; resgata-me por causa dos meus inimigos.

19 T u cunoşti ocara mea, ruşinea mea, dezonoarea mea şi pe toţi duşmanii mei.

Tu conheces o meu opróbrio, a minha vergonha, e a minha ignomínia; diante de ti estão todos os meus adversários.

20 O cara mi-a frânt inima, mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu-i găsesc.

Afrontas quebrantaram-me o coração, e estou debilitado. Esperei por alguém que tivesse compaixão, mas não houve nenhum; e por consoladores, mas não os achei.

21 C i ei îmi pun în mâncare venin, iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet.

Deram-me fel por mantimento, e na minha sede me deram a beber vinagre.

22 S ă li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor, iar bunăstarea – într-un laţ!

Torne-se a sua mesa diante deles em laço, e sejam-lhes as suas ofertas pacíficas uma armadilha.

23 S ă li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se clatine mereu coapsele!

Obscureçam-se-lhes os olhos, para que não vejam, e faze com que os seus lombos tremam constantemente.

24 V arsă-Ţi furia peste ei şi să-i ajungă mânia Ta aprinsă!

Derrama sobre eles a tua indignação, e apanhe-os o ardor da tua ira.

25 F ie-le locuinţa pustiită şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

Fique desolada a sua habitação, e não haja quem habite nas suas tendas.

26 Ş i aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine şi povestesc suferinţa celor răniţi de Tine.

Pois perseguem a quem afligiste, e aumentam a dor daqueles a quem feriste.

27 A daugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor şi fă să nu ajungă la dreptatea Ta!

Acrescenta iniqüidade ã iniqüidade deles, e não encontrem eles absolvição na tua justiça.

28 Ş terge-i din Cartea celor vii şi nu-i scrie alături de cei drepţi!

Sejam riscados do livro da vida, e não sejam inscritos com os justos.

29 E u însă sunt necăjit şi îndurerat; fie ca mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într-un loc înalt!

Eu, porém, estou aflito e triste; a tua salvação, ó Deus, me ponha num alto retiro.

30 A tunci voi lăuda prin cântec Numele lui Dumnezeu şi-L voi mări prin mulţumiri!

Louvarei o nome de Deus com um cântico, e engrandecê-lo-ei com ação de graças.

31 A cest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou sau un viţel cu coarne şi copite.

Isto será mais agradável ao Senhor do que um boi, ou um novilho que tem pontas e unhas.

32 C ei necăjiţi vor vedea şi se vor bucura. Trăiască inima voastră, a celor ce căutaţi pe Dumnezeu,

Vejam isto os mansos, e se alegrem; vós que buscais a Deus reviva o vosso coração.

33 c ăci Domnul ascultă pe cei sărmani şi nu-i dispreţuieşte pe cei luaţi captivi dintre ai Lui!

Porque o Senhor ouve os necessitados, e não despreza os seus, embora sejam prisioneiros.

34 S ă-L laude cerul şi pământul, mările şi tot ce mişună prin ele,

Louvem-no os céus e a terra, os mares e tudo quanto neles se move.

35 c ăci Dumnezeu va mântui Sionul şi va construi cetăţile lui Iuda! Ei vor locui acolo şi le vor moşteni;

Porque Deus salvará a Sião, e edificará as cidades de Judá, e ali habitarão os seus servos e a possuirão.

36 u rmaşii robilor Săi le vor moşteni şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.

E herdá-la-á a descendência de seus servos, e os que amam o seu nome habitarão nela.