1 O mul născut din femeie are zile puţine, dar pline de necaz.

O homem, nascido da mulher, é de poucos dias e cheio de inquietação.

2 R ăsare ca o floare şi se usucă; fuge ca o umbră şi nu se mai vede.

Nasce como a flor, e murcha; foge também como a sombra, e não permanece.

3 A i Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om? Îl chemi Tu la judecată cu Tine?

Sobre esse tal abres os teus olhos, e a mim me fazes entrar em juízo contigo?

4 C ine poate scoate ceva curat din ceva necurat? Nimeni!

Quem do imundo tirará o puro? Ninguém.

5 Z ilele omului sunt hotărâte. Tu cunoşti numărul lunilor lui şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.

Visto que os seus dias estão determinados, contigo está o número dos seus meses; tu lhe puseste limites, e ele não poderá passar além deles.

6 A şa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur să se bucure ca un lucrător de ziua lui.

Desvia dele o teu rosto, para que ele descanse e, como o jornaleiro, tenha contentamento no seu dia.

7 P entru un copac tot mai este nădejde: dacă este tăiat, el va răsări din nou şi lăstarii lui nu încetează să reapară.

Porque há esperança para a árvore, que, se for cortada, ainda torne a brotar, e que não cessem os seus renovos.

8 D eşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ şi-i piere trunchiul în ţărână,

Ainda que envelheça a sua raiz na terra, e morra o seu tronco no pó,

9 l a mireasma apei va înmuguri şi va da ramuri ca o plantă.

contudo ao cheiro das águas brotará, e lançará ramos como uma planta nova.

10 F iinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga; omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.

O homem, porém, morre e se desfaz; sim, rende o homem o espírito, e então onde está?

11 D upă cum apele pier din mare, iar râul seacă şi se usucă,

Como as águas se retiram de um lago, e um rio se esgota e seca,

12 t ot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică, cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte, nici nu se mai scoală din somnul lui.

assim o homem se deita, e não se levanta; até que não haja mais céus não acordará nem será despertado de seu sono.

13 O ! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor, de m-ai acoperi până Îţi trece mânia şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!

Oxalá me escondesses no Seol, e me ocultasses até que a tua ira tenha passado; que me determinasses um tempo, e te lembrasses de mim!

14 D acă un om moare, va trăi el din nou? În toate zilele trudei mele, aş aştepta să-mi vină eliberarea.

Morrendo o homem, acaso tornará a viver? Todos os dias da minha lida esperaria eu, até que viesse a minha mudança.

15 A tunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde; vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.

Chamar-me-ias, e eu te responderia; almejarias a obra de tuas mãos.

16 A tunci îmi vei număra paşii şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;

Então contarias os meus passos; não estarias a vigiar sobre o meu pecado;

17 v ei pecetlui fărădelegile mele într-un sac şi-mi vei acoperi nedreptatea.

a minha transgressão estaria selada num saco, e ocultarias a minha iniqüidade.

18 D ar aşa cum munţii cad şi se surpă, iar stânca e mutată din locul ei

Mas, na verdade, a montanha cai e se desfaz, e a rocha se remove do seu lugar.

19 ş i aşa cum apa sapă în piatră, iar torenţii spală pământul, tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.

As águas gastam as pedras; as enchentes arrebatam o solo; assim tu fazes perecer a esperança do homem.

20 Î l învingi pentru totdeauna şi el se duce; îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.

Prevaleces para sempre contra ele, e ele passa; mudas o seu rosto e o despedes.

21 D acă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie, dacă sunt înjosiţi, el nu vede.

Os seus filhos recebem honras, sem que ele o saiba; são humilhados sem que ele o perceba.

22 E l simte doar durerea trupului său şi suferă doar pentru sine.“

Sente as dores do seu próprio corpo somente, e só por si mesmo lamenta.