1 D upă toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

Depois disso abriu Jó a sua boca, e amaldiçoou o seu dia.

2 I ov a zis:

E Jó falou, dizendo:

3 „ Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

Pereça o dia em que nasci, e a noite que se disse: Foi concebido um homem!

4 P refacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

Converta-se aquele dia em trevas; e Deus, lá de cima, não tenha cuidado dele, nem resplandeça sobre ele a luz.

5 N egura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

Reclamem-no para si as trevas e a sombra da morte; habitem sobre ele nuvens; espante-o tudo o que escurece o dia.

6 Î ntunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

Quanto

7 D a, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

Ah! que estéril seja aquela noite, e nela não entre voz de regozijo.

8 B lestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

Amaldiçoem-na aqueles que amaldiçoam os dias, que são peritos em suscitar o leviatã.

9 S telele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

As estrelas da alva se lhe escureçam; espere ela em vão a luz, e não veja as pálpebras da manhã;

10 p entru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

porquanto não fechou as portas do ventre de minha mãe, nem escondeu dos meus olhos a aflição.

11 D e ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

Por que não morri ao nascer? por que não expirei ao vir ã luz?

12 D e ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

Por que me receberam os joelhos? e por que os seios, para que eu mamasse?

13 A cum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

Pois agora eu estaria deitado e quieto; teria dormido e estaria em repouso,

14 c u împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

com os reis e conselheiros da terra, que reedificavam ruínas para si,

15 c u prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

ou com os príncipes que tinham ouro, que enchiam as suas casas de prata;

16 S au de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

ou, como aborto oculto, eu não teria existido, como as crianças que nunca viram a luz.

17 A colo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

Ali os ímpios cessam de perturbar; e ali repousam os cansados.

18 A colo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

Ali os presos descansam juntos, e não ouvem a voz do exator.

19 Ş i cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

O pequeno e o grande ali estão e o servo está livre de seu senhor.

20 D e ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

Por que se concede luz ao aflito, e vida aos amargurados de alma;

21 c elor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

que anelam pela morte sem que ela venha, e cavam em procura dela mais do que de tesouros escondidos;

22 c elor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

que muito se regozijam e exultam, quando acham a sepultura?

23 o mului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

Sim, por que se concede luz ao homem cujo caminho está escondido, e a quem Deus cercou de todos os lados?

24 G emetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

Pois em lugar de meu pão vem o meu suspiro, e os meus gemidos se derramam como água.

25 L ucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

Porque aquilo que temo me sobrevém, e o que receio me acontece.

26 N -am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“

Não tenho repouso, nem sossego, nem descanso; mas vem a perturbação.