1 R ăfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine! Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!

Contende, Senhor, com aqueles que contendem comigo; combate contra os que me combatem.

2 Î narmează-Te cu scut şi cu pavăză! Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!

Pega do escudo e do pavês, e levanta-te em meu socorro.

3 D ezveleşte-Ţi suliţa şi lancea pentru prigonitorii mei! Grăieşte sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!“

Tira da lança e do dardo contra os que me perseguem. Dize ã minha alma: Eu sou a tua salvação.

4 S ă fie ruşinaţi şi umiliţi cei ce caută să-mi ia viaţa; să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine cei ce-mi plănuiau răul!

Sejam envergonhados e confundidos os que buscam a minha vida; voltem atrás e se confudam os que contra mim intentam o mal.

5 S ă fie ca pleava luată de vânt şi să-i izgonească îngerul Domnului!

Sejam como a moinha diante do vento, e o anjo do Senhor os faça fugir.

6 Î ntunecoasă şi alunecoasă să le fie calea, iar îngerul Domnului să-i urmărească!

Seja o seu caminho tenebroso e escorregadio, e o anjo do Senhor os persiga.

7 F ără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ, fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.

Pois sem causa me armaram ocultamente um laço; sem razão cavaram uma cova para a minha vida.

8 D e aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine; să cadă în el în timpul prăpădului.

Sobrevenha-lhes inesperadamente a destruição, e prenda-os o laço que ocultaram; caiam eles nessa mesma destruição.

9 A tunci sufletul meu se va bucura în Domnul, mă voi veseli de mântuirea Lui.

Então minha alma se regozijará no Senhor; exultará na sua salvação.

10 Î ntreaga-mi fiinţă va exclama: „ Doamne, cine este ca Tine, Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“

Todos os meus ossos dirão: Ó Senhor, quem é como tu, que livras o fraco daquele que é mais forte do que ele? sim, o pobre e o necessitado, daquele que o rouba.

11 N işte martori dezlănţuiţi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.

Levantam-se testemunhas maliciosas; interrogam-me sobre coisas que eu ignoro.

12 A stfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine şi îmi pustiesc sufletul.

Tornam-me o mal pelo bem, causando-me luto na alma.

13 E u însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac şi îmi smeream sufletul prin post; iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,

Mas, quanto a mim, estando eles enfermos, vestia-me de cilício, humilhava-me com o jejum, e orava de cabeça sobre o peito.

14 c a un prieten, ba mai mult, ca un frate, umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama, cu capul plecat, cuprins de întristare.

Portava-me como o faria por meu amigo ou meu irmão; eu andava encurvado e lamentando-me, como quem chora por sua mãe.

15 A cum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună, se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns, sfâşiindu -mă fără încetare.

Mas, quando eu tropeçava, eles se alegravam e se congregavam; congregavam-se contra mim, homens miseráveis que eu não conhecia; difamavam-me sem cessar.

16 C a nişte bufoni batjocoritori scrâşnesc din dinţi împotriva mea!

Como hipócritas zombadores nas festas, rangiam os dentes contra mim.

17 S tăpâne, cât vei mai privi? Scapă-mi sufletul de pustiirile lor, şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!

Ó Senhor, até quando contemplarás isto? Livra-me das suas violências; salva a minha vida dos leões!

18 A poi Te voi lăuda în adunarea cea mare, Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.

Então te darei graças na grande assembléia; entre muitíssimo povo te louvarei.

19 S ă nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!

Não se alegrem sobre mim os que são meus inimigos sem razão, nem pisquem os olhos aqueles que me odeiam sem causa.

20 C ăci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.

Pois não falaram de paz, antes inventam contra os quietos da terra palavras enganosas.

21 V orbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“

Escancararam contra mim a sua boca, e dizem: Ah! Ah! os nossos olhos o viram.

22 D oamne, Tu ai văzut; nu tăcea! Stăpâne, nu Te depărta de mine!

Tu, Senhor, o viste, não te cales; Senhor, não te alongues de mim.

23 R idică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea, apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!

Acorda e desperta para o meu julgamento, para a minha causa, Deus meu, e Senhor meu.

24 J udecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu! Nu-i lăsa să se bucure de mine!

Justifica-me segundo a tua justiça, Senhor Deus meu, e não se regozijem eles sobre mim.

25 N ici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“ Să nu zică: „L-am înghiţit!“

Não digam em seu coração: Eia! cumpriu-se o nosso desejo! Não digam: Nós o havemos devorado.

26 S ă fie făcuţi de ruşine şi de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea!

Envergonhem-se e confundam-se ã uma os que se alegram com o meu mal; vistam-se de vergonha e de confusão os que se engrandecem contra mim.

27 S ă strige de veselie şi să se bucure cei ce îndrăgesc dreptatea mea, cei se spun întotdeauna: „Mărit fie Domnul Care doreşte pacea robului Său!“

Bradem de júbilo e se alegrem os que desejam a minha justificação, e digam a minha justificação, e digam continuamente: Seja engrandecido o Senhor, que se deleita na prosperidade do seu servo.

28 A tunci limba mea va vesti dreptatea Ta şi lauda Ta toată ziua!

Então a minha língua falará da tua justiça e do teu louvor o dia todo.