1 D avid I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul.

Davi dirigiu ao Senhor as palavras deste cântico, no dia em que o Senhor o livrou das mãos de todos os seus inimigos e das mãos de Saul, dizendo:

2 E l a zis: „ Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!

O Senhor é o meu rochedo, a minha fortaleza e o meu libertador.

3 D umnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea şi mântuitorul meu! Tu mă scapi de asuprire!

É meu Deus, a minha rocha, nele confiarei; é o meu escudo, e a força da minha salvação, o meu alto retiro, e o meu refúgio. O meu Salvador; da violência tu me livras.

4 E u Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

Ao Senhor invocarei, pois é digno de louvor; assim serei salvo dos meus inimigos.

5 M ă înfăşuraseră valurile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii!

As ondas da morte me cercaram, as torrentes de Belial me atemorizaram.

6 L egăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii.

Cordas do Seol me cingiram, laços de morte me envolveram.

7 D ar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, L-am chemat pe Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul din Templul Său şi strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.

Na minha angústia invoquei ao Senhor; sim, a meu Deus clamei; do seu templo ouviu ele a minha voz, e o meu clamor chegou aos seus ouvidos.

8 A tunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s-au zgâlţâit, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

Então se abalou e tremeu a terra, os fundamentos dos céus se moveram; abalaram-se porque ele se irou.

9 F um se ridica din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.

Das suas narinas subiu fumaça, e da sua boca um fogo devorador, que pôs carvões em chamas.

10 A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.

Ele abaixou os céus, e desceu; e havia escuridão debaixo dos seus pés.

11 C ălărea pe un heruvim şi zbura; plutea pe aripile vântului.

Montou num querubim, e voou; apareceu sobre as asas do vento.

12 Î ntunericul Şi-l aşternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape şi nori deşi.

E por tendas pôs trevas ao redor de si, ajuntamento de águas, espessas nuvens do céu.

13 D in strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieşeau cărbuni aprinşi.

Pelo resplendor da sua presença acenderam-se brasas de fogo.

14 D omnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul.

Do céu trovejou o Senhor, o Altíssimo fez soar a sua vóz.

15 A aruncat săgeţi, risipindu-i pe duşmani, a trimis fulgerul şi i-a pus pe fugă.

Disparou flechas, e os dissipou; raios, e os desbaratou.

16 L a mustrarea Domnului, la suflarea nărilor Lui, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii.

Então apareceram as profundezas do mar; os fundamentos do mundo se descobriram, pela repreensão do Senhor, pelo assopro do vento das suas narinas.

17 E l S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,

Estendeu do alto a sua mão e tomou-me; tirou-me das muitas águas.

18 m -a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.

Livrou-me do meu possante inimigo, e daqueles que me odiavam; porque eram fortes demais para mim.

19 E i m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.

Encontraram-me no dia da minha calamidade, porém o Senhor se fez o meu esteio.

20 E l m-a scos la loc larg, m-a izbăvit pentru că El îşi găseşte plăcerea în mine.

Conduziu-me para um lugar espaçoso; livrou-me, porque tinha prazer em mim.

21 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,

Recompensou-me o Senhor conforme a minha justiça; conforme a pureza e minhas mãos me retribuiu.

22 c ăci am păzit căile Domnului şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu;

Porque guardei os caminhos do Senhor, e não me apartei impiamente do meu Deus.

23 t oate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu m-am depărtat de hotărârile Lui;

Pois todos os seus preceitos estavam diante de mim, e dos seus estatutos não me desviei.

24 a m fost fără pată înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire.

Fui perfeito para com ele, e guardei-me da minha iniqüidade.

25 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mea înaintea ochilor Săi.

Por isso me retribuiu o Senhor conforme a minha justiça, conforme a minha pureza diante dos meus olhos.

26 C u cel credincios, Tu Te arăţi credincios, cu cel drept, Tu Te arăţi drept;

Para com o benigno te mostras benigno; para com o perfeito te mostras perfeito,

27 c u cel curat, Tu Te arăţi curat, dar cu cel înşelător, Tu Te arăţi împotrivitor.

para com o puro te mostras puro, mas para com o perverso te mostras avesso.

28 T u mântuieşti poporul smerit, dar cu privirea Ta îl smereşti pe cel trufaş.

Livrarás o povo que se humilha, mas teus olhos são contra os altivos, e tu os abaterás.

29 T u eşti candela mea, Doamne! Domnul îmi luminează întunericul.

Porque tu, Senhor, és a minha candeia; e o Senhor alumiará as minhas trevas.

30 C u Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

Pois contigo passarei pelo meio dum esquadrão; com o meu Deus transporei um muro.

31 C ât despre Dumnezeu, Calea Lui este desăvârşită, Cuvântul Domnului este încercat; El este un scut pentru toţi cei ce se încred în El.

Quanto a Deus, o seu caminho é perfeito, e a palavra do Senhor é fiel; é ele o escudo de todos os que nele se refugiam.

32 C ine este Dumnezeu în afară de Domnul ? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

Pois quem é Deus, senão o Senhor? e quem é rocha, senão o nosso Deus?

33 D umnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mi-a făcut desăvârşită calea.

Deus é a minha grande fortaleza; e ele torna perfeito o meu caminho.

34 E l mi-a întărit picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.

Faz ele os meus pés como os das gazelas, e me põe sobre as minhas alturas.

35 Î mi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.

Ele instrui as minhas mãos para a peleja, de modo que os meus braços podem entesar um arco de bronze.

36 T u îmi dai scutul mântuirii Tale şi ajutorul Tău mă face mare.

Também me deste o escudo da tua salvação, e tua brandura me engrandece.

37 T u-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.

Alargaste os meus passos debaixo de mim, e não vacilaram os meus artelhos.

38 Î mi urmăresc duşmanii şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i prăpădesc.

Persegui os meus inimigos e os destruí, e nunca voltei atrás sem que os consumisse.

39 Î i distrug şi îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad sub picioarele mele.

Eu os consumi, e os atravessei, de modo que nunca mais se levantaram; sim, cairam debaixo dos meus pés.

40 T u mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.

Pois tu me cingiste de força para a peleja; prostraste debaixo de mim os que se levantaram contra mim.

41 T u faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.

Fizeste que me voltassem as costas os meus inimigos, aqueles que me odiavam, para que eu os destruísse.

42 E i se uită în jur, dar nimeni nu-i izbăveşte, strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

Olharam ao redor, mas não houve quem os salvasse; clamaram ao Senhor, mas ele não lhes respondeu.

43 Î i pisez ca praful pământului, ca noroiul de pe uliţe îi zdrobesc, îi strivesc.

Então os moí como o pó da terra; como a lama das ruas os trilhei e dissipei.

44 T u mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.

Também me livraste das contendas do meu povo; guardaste-me para ser o cabeça das nações; um povo que eu não conhecia me serviu.

45 F iii străinului mă linguşesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.

Estrangeiros, com adulação, se submeteram a mim; ao ouvirem de mim, me obedeceram.

46 F iii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor.

Os estrangeiros desfaleceram e, tremendo, sairam os seus esconderijos.

47 D omnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!

O Senhor vive; bendita seja a minha rocha, e exaltado seja Deus, a rocha da minha salvação,

48 D umnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,

o Deus que me deu vingança, e sujeitou povos debaixo de mim,

49 C el Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei; Tu mă scapi de omul asupritor.

e me tirou dentre os meus inimigos; porque tu me exaltaste sobre os meus adversarios; tu me livraste do homem violento.

50 D e aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!

Por isso, ó Senhor, louvar-te-ei entre as nações, e entoarei louvores ao teu nome.

51 E l dă mari izbăviri regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac.“

Ele dá grande livramento a seu rei, e usa de benignidade para com o seu ungido, para com Davi e a sua descendência para sempre.