1 D avid I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul.

2 E l a zis: „ Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!

3 D umnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea şi mântuitorul meu! Tu mă scapi de asuprire!

4 E u Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de duşmanii mei.

5 M ă înfăşuraseră valurile morţii, mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii!

6 L egăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră, mă prinseseră laţurile morţii.

7 D ar în necazul meu L-am chemat pe Domnul, L-am chemat pe Dumnezeul meu. El mi-a ascultat glasul din Templul Său şi strigătul meu a ajuns până la urechile Sale.

8 A tunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s-au zgâlţâit, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

9 F um se ridica din nările Lui şi foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinşi ieşeau din ea.

10 A aplecat cerurile şi a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.

11 C ălărea pe un heruvim şi zbura; plutea pe aripile vântului.

12 Î ntunericul Şi-l aşternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape şi nori deşi.

13 D in strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieşeau cărbuni aprinşi.

14 D omnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul.

15 A aruncat săgeţi, risipindu-i pe duşmani, a trimis fulgerul şi i-a pus pe fugă.

16 L a mustrarea Domnului, la suflarea nărilor Lui, s-au văzut albiile apelor şi s-au descoperit temeliile lumii.

17 E l S-a întins din înălţime şi m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,

18 m -a izbăvit de duşmanul meu cel puternic şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.

19 E i m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.

20 E l m-a scos la loc larg, m-a izbăvit pentru că El îşi găseşte plăcerea în mine.

21 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele,

22 c ăci am păzit căile Domnului şi nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu;

23 t oate judecăţile Lui sunt înaintea mea şi nu m-am depărtat de hotărârile Lui;

24 a m fost fără pată înaintea Lui şi m-am păzit de nelegiuire.

25 D omnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăţia mea înaintea ochilor Săi.

26 C u cel credincios, Tu Te arăţi credincios, cu cel drept, Tu Te arăţi drept;

27 c u cel curat, Tu Te arăţi curat, dar cu cel înşelător, Tu Te arăţi împotrivitor.

28 T u mântuieşti poporul smerit, dar cu privirea Ta îl smereşti pe cel trufaş.

29 T u eşti candela mea, Doamne! Domnul îmi luminează întunericul.

30 C u Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.

31 C ât despre Dumnezeu, Calea Lui este desăvârşită, Cuvântul Domnului este încercat; El este un scut pentru toţi cei ce se încred în El.

32 C ine este Dumnezeu în afară de Domnul ? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33 D umnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mi-a făcut desăvârşită calea.

34 E l mi-a întărit picioarele ca ale ciutelor şi m-a aşezat pe înălţimi.

35 Î mi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât braţele mele întind arcul de aramă.

36 T u îmi dai scutul mântuirii Tale şi ajutorul Tău mă face mare.

37 T u-mi lărgeşti calea sub paşii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.

38 Î mi urmăresc duşmanii şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i prăpădesc.

39 Î i distrug şi îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad sub picioarele mele.

40 T u mă încingi cu tărie pentru luptă şi-i smereşti pe vrăjmaşii mei sub picioarele mele.

41 T u faci ca duşmanii mei să fugă dinaintea mea şi pe cei ce mă urăsc îi nimicesc.

42 E i se uită în jur, dar nimeni nu-i izbăveşte, strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

43 Î i pisez ca praful pământului, ca noroiul de pe uliţe îi zdrobesc, îi strivesc.

44 T u mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujeşte.

45 F iii străinului mă linguşesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.

46 F iii străinului îngălbenesc şi ies tremurând din fortăreţele lor.

47 D omnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!

48 D umnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,

49 C el Ce mă izbăveşte de vrăjmaşii mei. Tu mă ridici deasupra duşmanilor mei; Tu mă scapi de omul asupritor.

50 D e aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne, şi voi cânta laudă Numelui Tău!

51 E l dă mari izbăviri regelui Său şi dă îndurare unsului Său, lui David şi seminţei lui în veac.“