1 D ar acum ascultă, Iacove, robul Meu, Israele, cel pe care te-am ales!

2 A şa vorbeşte Domnul – Cel Care te-a făcut, te-a ţesut în pântece şi te va ajuta: nu te teme, robul Meu Iacov, Ieşurun, cel pe care te-am ales!

3 C ăci Eu voi turna apă peste pământul însetat şi râuri peste pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea peste urmaşii tăi.

4 E i vor răsări ca iarba de pe pajişti şi ca sălciile lângă pâraiele de apă.

5 U nul va zice: ‘Eu sunt al Domnului! ’, un altul se va numi cu numele lui Iacov, iar un altul îşi va scrie pe mână: ‘Al Domnului!’ şi va adopta numele de Israel.» Măreţia Domnului şi absurditatea idolilor

6 A şa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul său, Domnul Oştirilor: «Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.

7 C ine este ca Mine? Să proclame, să vestească şi să înfăţişeze înaintea Mea ce s-a petrecut în vechime, de când Mi-am întemeiat poporul? Ce urmează să se mai întâmple? Să ne prezică ce se va întâmpla!

8 N u vă temeţi, nu vă înspăimântaţi! Oare nu v-am vestit şi prezis aceste lucruri în trecut? Voi sunteţi martorii Mei! Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine? Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.»

9 T oţi cei ce fac idoli sunt nimic, iar lucrurile de care se bucură nu le sunt de vreun folos. Cei ce ar trebui să-i apere nu văd, nu cunosc şi, astfel, vor fi făcuţi de ruşine.

10 C ine a modelat vreun zeu sau a turnat vreun chip – ceva de la care să nu aibă nici un folos?

11 I ată, acesta împreună cu toţi cei din breasla sa vor fi făcuţi de ruşine; artizanii nu sunt altceva decât oameni. Să se adune şi să stea în picioare! Vor fi înspăimântaţi, făcuţi de ruşine.

12 F ierarul ia o matriţă cu care lucrează în cărbunii aprinşi; o modelează cu lovituri de ciocan şi o forjează cu puterea mâinii lui. Apoi i se face foame şi îi slăbesc puterile, iar pentru că nu bea apă, rămâne fără vlagă.

13 T âmplarul măsoară cu o linie, însemnează măsura cu un stilet, apoi finisează lemnul cu o rindea şi îl măsoară cu compasul; îi dă formă de om, om în toată splendoarea lui, şi apoi îl pune într-o casă.

14 T aie cedri sau îşi alege un gorun ori un stejar pe care îl lăsase să crească printre ceilalţi copaci ai pădurii sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.

15 A poi acesta slujeşte omului drept lemn de foc. Cu o parte din el se încălzeşte, aprinde un foc şi coace pâine. Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină, modelează un idol înaintea căruia se prosternă.

16 J umătate din el îl pune pe foc; îşi prăjeşte carne, mănâncă şi se satură. De asemenea, se încălzeşte şi zice: «Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»

17 D in ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol. Se prosternă înaintea lui şi i se închină; i se roagă zicându-i: «Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»

18 E i nu cunosc, nici nu înţeleg, căci ochii le sunt acoperiţi ca să nu poată vedea, iar minţile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.

19 N ici unul nu stă să cugete; nu are cunoaştere sau discernământ ca să-şi zică: «Jumătate l-am pus pe foc; pe cărbunii lui mi-am copt pâine, mi-am prăjit carne şi am mâncat. Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune? Să mă prostern eu înaintea unei bucăţi de lemn?»

20 E l se hrăneşte cu cenuşă şi o minte înşelătoare îl conduce greşit. Nu se poate salva singur, nu poate spune: «Ceea ce ţin în mână nu este oare o minciună?»

21 « Ţine minte aceste lucruri, Iacove, căci tu eşti robul Meu, Israele! Eu te-am modelat; eşti robul Meu. O, Israele, nu te voi uita!

22 Ţ i-am şters nelegiuirile cum s-ar duce un nor, şi păcatele cum dispare ceaţa. Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat!»

23 S trigaţi de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat! Strigaţi, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în cântec, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacov; El Şi-a arătat slava prin Israel. Ierusalimul, locuit din nou

24 A şa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel Care te-a ţesut în pântece: «Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile, Cel Care, singur, a desfăşurat cerurile, Cel Care, singur, a întins pământul;

25 C el Care dovedeşte drept false semnele profeţilor mincinoşi, îi arată drept proşti pe ghicitori, îi face pe înţelepţi să dea înapoi şi le dovedeşte cunoştinţa ca fiind prostie;

26 C el Care adevereşte cuvântul robului Său şi împlineşte prevestirea mesagerilor Săi; Cel Care zice despre Ierusalim: ‘Va fi locuit!’ şi despre cetăţile din Iuda: ‘Vor fi rezidite! Eu le voi reclădi din ruine!’;

27 C el Care spune adâncului mării: ‘Fii uscat! Îţi voi usca izvoarele!’;

28 C el Care spune despre Cirus: ‘El este păstorul Meu; el va împlini tot ce doresc Eu. El va porunci ca Ierusalimul să fie rezidit şi Templului să-i fie pusă temelia.’»