1 O profeţie cu privire la Damasc. „Priveşte! Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine.

2 C etăţile Aroerului vor fi abandonate, lăsate turmelor care se vor culca acolo nestingherite.

3 E fraim va fi lăsat fără fortăreaţă, iar Damascul fără suveranitate. Rămăşiţa lui Aram va fi ca gloria israeliţilor“, zice Domnul Oştirilor.

4 „ În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită, iar grăsimea trupului său se va topi.

5 V a fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne, culegând spicele cu mâna lui – ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.

6 T otuşi câteva spice vor mai rămâne, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri, patru, cinci pe crengile roditoare“, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.

7 „ În ziua aceea oamenii se vor uita la Creatorul lor şi îşi vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.

8 N u se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor şi nu vor mai privi la aşerele şi la altarele pentru tămâiere pe care le-au făurit degetele lor.

9 Î n ziua aceea cetăţile lor fortificate vor fi ca nişte locuri abandonate tufişurilor şi crângurilor, părăsite în faţa israeliţilor. Totul va fi o pustie!

10 Ş i aceasta pentru că L-ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi nu ţi-ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare. De aceea, deşi sădeşti plante alese şi butuci de viţă străini,

11 d eşi în ziua în care îi plantezi, îi şi faci să crească, şi în dimineaţa în care arunci sămânţa, o şi faci să înflorească, totuşi secerişul va fi luat într-o zi de boală şi de durere de nevindecat.

12 V ai, un tumult de popoare multe, care urlă ca valurile mării! Vai, un vuiet de noroade, care vuiesc ca nişte ape vijelioase!

13 N oroadele vuiesc ca nişte ape vijelioase, dar El le ceartă; ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri şi ca iarba dusă de furtună.

14 S eara, teroare! Până dimineaţa ei nu mai sunt. Aceasta este soarta celor ce ne jupoaie, acesta este destinul celor ce ne jefuiesc.