1 Î n vremea aceea tetrarhul Irod a auzit veşti despre Isus

2 ş i le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin el!“

3 C ăci Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său,

4 d eoarece Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis s-o ai de soţie!“

5 I rod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulţime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet.

6 Î nsă, la aniversarea zilei de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaţilor şi i-a plăcut lui Irod,

7 a şa că el i-a promis cu jurământ că-i va da orice va cere.

8 Î ndemnată de mama ei, ea i-a zis: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“

9 R egele s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, a poruncit să-i fie dat ce a cerut

10 ş i a trimis să fie decapitat Ioan în închisoare.

11 C apul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, iar aceasta i l-a dus mamei sale.

12 U cenicii lui Ioan au venit, i-au luat trupul şi l-au înmormântat. Apoi s-au dus şi L-au anunţat pe Isus. Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

13 C ând a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar când mulţimile au aflat lucrul acesta, au ieşit din cetăţile lor şi s-au luat după El pe jos.

14 C ând a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni, I s-a făcut milă de ei şi i-a vindecat pe cei bolnavi.

15 F iindcă se făcuse seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: – Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!

16 Î nsă Isus le-a zis: – Nu au nevoie să plece! Daţi-le voi să mănânce!

17 E i I-au răspuns: – N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.

18 E l le-a zis: – Aduceţi-le aici, la Mine!

19 L e-a poruncit mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulţimilor.

20 A u mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns douăsprezece coşniţe pline cu firimiturile rămase.

21 C ei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. Isus umblă pe mare

22 I mediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenici să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, iar între timp El le va da drumul mulţimilor.

23 D upă ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a urcat pe munte, doar El singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo.

24 B arca se îndepărtase deja la mai multe stadii de ţărm şi era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.

25 Î n a patra strajă a nopţii, Isus a venit spre ei, umblând pe mare.

26 C ând ucenicii L-au văzut umblând pe mare, s-au înspăimântat. „Este o stafie!“, au zis ei. Şi au ţipat de frică.

27 D ar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: – Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!

28 P etru I-a răspuns: – Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!

29 I sus i-a zis: – Vino! Petru a coborât din barcă şi a început să umble pe ape şi să meargă spre Isus.

30 D ar când a văzut că vântul este puternic, i s-a făcut frică şi, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: – Doamne, salvează-mă!

31 I sus a întins imediat mâna, l-a apucat şi i-a zis: – Puţin credinciosule! De ce te-ai îndoit?

32 D upă ce s-au suit în barcă, vântul a încetat.

33 C ei din barcă I s-au închinat şi au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“

34 A u traversat marea şi au venit în ţinutul Ghenezaretului.

35 O amenii din locul acela L-au recunoscut pe Isus şi au dat de veste în întreaga vecinătate, aşa că i-au adus la El pe toţi cei ce erau bolnavi.

36 Î l rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care s-au atins de ea au fost vindecaţi.