1 C el drept piere şi nimănui nu-i pasă. Oamenii devotaţi sunt luaţi şi nimeni nu înţelege că cei drepţi sunt luaţi pentru a fi cruţaţi de nenorocire.
2 C ei ce umblă drept vor avea parte de pace şi se vor odihni în culcuşurile lor.
3 « Cât despre voi, veniţi încoace, fii de vrăjitoare, odrasle din bărbat adulter şi femeie prostituată!
4 D e cine credeţi că vă bateţi joc? Împotriva cui credeţi că rânjiţi şi scoateţi limba? Nu sunteţi decât nişte copii ai nelegiuirii, nişte odrasle ale minciunii,
5 c are vă aprindeţi de poftă printre stejari şi sub orice copac verde, care vă sacrificaţi copiii în văi, printre stânci.
6 I dolii din pietrele netede ale văii sunt moştenirea ta; ei, da, ei sunt soarta ta. Lor le torni jertfe de băutură şi le aduci daruri de mâncare. Să fiu Eu oare îndurător la vederea acestor fapte?
7 Ţ i-ai aşezat patul pe un munte înalt şi semeţ şi acolo te-ai urcat ca să aduci jertfă.
8 Î n spatele uşii şi al tocului ei ţi-ai aşezat simbolul păgân. Uitând de Mine, ţi-ai dezvelit patul, te-ai suit în el şi l-ai făcut primitor. Ai făcut o înţelegere cu ei, le-ai iubit patul şi le-ai privit goliciunea.
9 T e-ai dus la Moleh cu untdelemn, ţi-ai înmulţit parfumurile, ţi-ai trimis ambasadori până departe, i- ai trimis chiar până în Locuinţa Morţilor.
10 A i obosit de atâtea hoinăreli, dar nu zici: ‘Renunţ!’ Te afli încă în putere şi de aceea nu eşti sleit.
11 D e cine te-ai înspăimântat şi te-ai temut atât, încât să minţi, să nu-ţi mai aminteşti de Mine şi nici măcar să nu te mai gândeşti la Mine? Pentru că multă vreme am tăcut, de aceea nu te temi de Mine.
12 V oi face cunoscute însă dreptatea ta şi faptele tale, dar ele nu îţi vor fi de folos.
13 C ând vei striga după ajutor, să te scape mulţimea ta de idoli! Pe toţi îi va risipi însă vântul şi o simplă suflare îi va spulbera, dar cel ce caută refugiu în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.»“ Cei ce se căiesc vor fi mângâiaţi
14 „ Se va zice: «Construiţi! Construiţi! Pregătiţi un drum! Înlăturaţi orice obstacol din calea poporului Meu!»
15 C ăci aşa vorbeşte Cel Preaînalt şi Cel Preaînălţat, Cel Ce trăieşte veşnic şi al Cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc într-un loc înalt şi sfânt, dar sunt şi cu cel zdrobit şi smerit în duh, ca să înviorez duhurile celor smeriţi şi inimile celor zdrobiţi.
16 N u voi certa pe vecie şi nu voi fi pentru totdeauna mânios, pentru că atunci duhul şi sufletele pe care le-am făcut ar leşina înaintea Mea.
17 M -am mâniat din cauza păcatului lăcomiei lui; l-am pedepsit şi, de mânie, Mi-am ascuns faţa, dar el a continuat, răzvrătit, să umble pe căile alese de inima lui.
18 A m văzut cum s-a purtat, dar îl voi vindeca, îl voi călăuzi, şi-i voi aduce mângâiere, lui şi celor ce-l jelesc,
19 c reând laudă pe buzele lor. Pace, pace celui de departe şi celui de aproape, zice Domnul. Eu îl voi vindeca!
20 D ar cei răi sunt ca marea agitată, care nu se poate linişti şi ale cărei valuri aruncă numai noroi şi mâl.
21 P entru cei răi nu este pace, zice Dumnezeul meu.