1 I acov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el a câştigat toată această bogăţie din averea tatălui nostru.“

2 I acov a observat, de asemenea, că Laban nu-l mai privea cu bunăvoinţă, aşa cum o făcuse înainte.

3 A tunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Intoarce-te în ţara strămoşilor tăi, la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine.“

4 I acov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela şi pe Lea pe câmp, unde se afla turma sa

5 ş i le-a zis: – Văd că tatăl vostru nu mă mai priveşte cu bunăvoinţă, aşa cum a făcut-o înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

6 V oi ştiţi că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea;

7 t otuşi tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău.

8 D acă el spunea: „Mieii pestriţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriţi; dacă el spunea: „Mieii vărgaţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgaţi.

9 A stfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie.

10 P e vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete.

11 A poi Îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. „Iată-mă!“ i-am răspuns eu.

12 E l mi-a spus: „Ridică-ţi ochii şi priveşte că toţi berbecii care sar pe oi sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete, pentru că am văzut tot ceea ce ţi-a făcut Laban.

13 E u sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp şi Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în ţara ta natală.“

14 A tunci Rahela şi Lea i-au răspuns: – Mai este vreo parte de moştenire pentru noi în familia tatălui nostru?

15 D in moment ce ne-a vândut şi a şi folosit argintul luat pe noi, nu suntem văzute de către el ca nişte străine?

16 D e fapt, toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru ne aparţin nouă şi copiilor noştri; prin urmare fă tot ceea ce ţi-a spus Dumnezeu.

17 I acov s-a sculat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile

18 ş i şi-a luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan.

19 Î n timp ce Laban s-a dus să-şi tundă oile, Rahela a furat terafimii care-i aparţineau tatălui ei.

20 I acov l-a înşelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă.

21 A stfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul şi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului. Laban îl urmăreşte pe Iacov

22 D upă trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit.

23 A tunci, Laban, însoţit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de şapte zile şi l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului.

24 D ar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis şi i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“

25 I acov îşi aşezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta şi-a aşezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo.

26 L aban i-a zis lui Iacov: – Ce-ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte captive de război.

27 D e ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic ? Te-aş fi lăsat să pleci cu bucurie şi cu cântece de tamburină şi liră.

28 N u m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit.

29 A m putere să-ţi fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“

30 D ar acum că ai plecat, pentru că ţi-era tare dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat terafimii ?

31 I acov i-a răspuns lui Laban: – Eu am plecat pentru că m-am temut gândindu-mă că îţi vei lua fiicele de la mine cu forţa.

32 D ar cel la care-ţi vei găsi terafimii nu va rămâne în viaţă. Caută, înaintea rudelor noastre, ce ai la mine şi ia. Iacov nu ştia însă că Rahela furase terafimii.

33 L aban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei.

34 R ahela luase terafimii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit.

35 R ahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii.

36 A tunci Iacov s-a mâniat şi l-a mustrat pe Laban, spunându-i: – Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverşunare?

37 D eşi ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparţină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele şi înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi!

38 A m stat la tine timp de douăzeci de ani; oile şi caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta.

39 N u ţi-am adus animale sfâşiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea.

40 Z iua mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig, astfel încât îmi pierea somnul.

41 A şa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori.

42 D acă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranţă m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat azi noapte.

43 L aban i-a răspuns lui Iacov: – Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut?

44 H aide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine şi tine.

45 A stfel, Iacov a luat o piatră şi a aşezat-o în picioare.

46 L aban le-a zis rudelor sale: „Adunaţi nişte pietre“; ei au adunat nişte pietre, au făcut din ele o movilă şi au mâncat pe ea.

47 L aban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacov a numit-o Galed.

48 L aban a zis: – Această movilă este astăzi martoră între mine şi tine. De aceea a fost numită Galed.

49 E a a mai fost numită şi Miţpa, pentru că el a zis: – Domnul să vegheze între mine şi tine chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt.

50 D acă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei mai lua şi alte soţii pe lângă fiicele mele, deşi nimeni altcineva nu va fi cu noi, adu-ţi aminte că Dumnezeu este martor între mine şi tine.

51 L aban i-a mai zis lui Iacov: – Iată această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine!

52 A ceastă movilă şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de această movilă la tine, pentru ca să-ţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de această movilă şi de acest stâlp la mine, pentru ca să-mi faci rău.

53 F ie ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi. Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său, Isaac;

54 a poi a adus o jertfă pe munte şi şi-a invitat rudele să mănânce; după ce au mâncat, au petrecut noaptea pe munte.

55 A doua zi, dimineaţa, Laban s-a sculat devreme, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat; apoi a plecat şi s-a întors acasă.