1 C ând Isus a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan –

2 c u toate că nu Isus Însuşi boteza, ci ucenicii Lui –

3 a părăsit Iudeea şi S-a întors iarăşi în Galileea.

4 T rebuia să treacă prin Samaria,

5 p rin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif.

6 A colo se afla fântâna lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.

7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: – Dă-Mi să beau!

8 U cenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.

9 F emeia samariteancă I-a zis: – Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?! Iudeii, într-adevăr, nu au legături cu samaritenii.

10 I sus i-a răspuns: – Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel Ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăţi I-ai fi cerut, şi El ţi-ar fi dat apă vie!

11 F emeia I-a zis: – Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie?!

12 E şti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna şi care a băut el însuşi din ea, atât el, cât şi fiii şi turmele lui?

13 I sus i-a răspuns: – Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete.

14 D ar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu-i va mai fi sete în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, ţâşnind spre viaţa veşnică.

15 F emeia I-a zis: – Domnule, dă-mi şi mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot!

16 E l i-a zis: – Du-te, cheamă-l pe soţul tău şi vino aici!

17 F emeia I-a răspuns: – N-am soţ! Isus i-a zis: – Ai spus bine: „N-am soţ!“,

18 p entru că cinci soţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Este adevărat ceea ce ai spus.

19 F emeia I-a zis: – Domnule, văd că Tu eşti profet!

20 S trămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.

21 I sus i-a răspuns: – Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în Ierusalim.

22 V oi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ceea ce cunoaştem, căci mântuirea este de la iudei.

23 D ar vine ceasul, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; căci astfel de închinători caută Tatăl.

24 D umnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.

25 F emeia I-a zis: – Ştiu că urmează să vină Mesia – Căruia I se zice Cristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.

26 I sus i-a zis: – Eu, Cel Care-ţi vorbeşte, sunt Acela.

27 C hiar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi nici unul n-a întrebat: „Ce cauţi ?“ sau „De ce vorbeşti cu ea?“

28 F emeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a zis oamenilor:

29 „ Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“

30 E i au ieşit din cetate şi veneau spre El.

31 Î ntre timp, ucenicii Îl rugau: – Rabbi, mănâncă!

32 D ar El le-a răspuns: – Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu ştiţi.

33 C a urmare, ucenicii şi-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“

34 I sus le-a mai zis: – Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.

35 N u ziceţi voi că mai sunt încă patru luni şi vine secerişul? Iată, Eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriş! Chiar acum,

36 c el ce seceră primeşte răsplată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure împreună.

37 C ăci în această privinţă este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“

38 E u v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi străduit; alţii s-au străduit, iar voi aţi intrat în strădania lor.

39 M ulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii care zicea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“

40 A şadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

41 M ult mai mulţi au crezut apoi din pricina cuvintelor Lui

42 ş i-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, căci am auzit noi înşine şi ştim că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“ Vindecarea fiului unui slujbaş al regelui

43 D upă cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea.

44 C ăci El Însuşi spusese că un profet nu are parte de onoare în patria lui.

45 C ând a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare.

46 A venit din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Era acolo un slujbaş al regelui, al cărui fiu era bolnav în Capernaum.

47 C ând acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină să-i vindece fiul, căci era pe moarte.

48 I sus i-a zis: – Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nicidecum nu veţi crede!

49 S lujbaşul regelui I-a zis: – Doamne, vino până nu moare copilaşul meu!

50 I sus i-a răspuns: – Du-te; fiul tău trăieşte! Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus şi a plecat.

51 Î n timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l-au întâmpinat şi i-au zis că fiul lui trăieşte!

52 A tunci el i-a întrebat de ceasul în care începuse să-i fie mai bine. Ei i-au răspuns: „Ieri la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra.“

53 T atăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăieşte!“ Şi a crezut el şi toată casa lui.

54 A cesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.