1 O are într-adevăr rostiţi voi ceea ce este drept, conducătorilor ? Oare cu nepărtinire judecaţi voi, fii ai oamenilor?

2 D impotrivă, în inimă puneţi la cale nelegiuiri, iar cu mâinile împărţiţi violenţa în ţară.

3 C ei răi se înstrăinează încă din pântece, cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naştere.

4 V eninul lor este ca veninul şarpelui, ca al cobrei surde care şi-a închis urechea,

5 c are nu aude glasul vrăjitorilor, oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului.

6 D umnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Doamne, scoate colţii acestor lei!

7 F ie să se scurgă precum apa care trece! Când întind arcul, fie-le săgeţile oarbe!

8 S ă fie ca melcul care se topeşte mergând, ca stârpitura care nu a văzut soarele!

9 Î nainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscaţi, El îl va spulbera pe cel rău!

10 C el drept se va bucura când se va vedea răzbunat, când îşi va spăla picioarele în sângele celui rău.

11 A tunci oamenii vor zice: „Cu siguranţă cel drept este răsplătit! Există un Dumnezeu Care judecă pământul!“