1 V ai de tine, ţară în care se aude fâlfâit de aripi, ţară de dincolo de râurile lui Cuş,

2 ţ ară care-ţi trimiţi solii pe calea apei, în corăbii de papirus! Duceţi-vă, soli iuţi! Duceţi-vă la un neam înalt şi cu pielea netedă, la un popor temut aproape şi departe, la un neam puternic şi cuceritor, a cărei ţară e străbătută de râuri!

3 V oi toţi, locuitori ai lumii, toţi care locuiţi pământul, când se ridică steagul pe munţi, să luaţi aminte! Când sună cornul, să ascultaţi!

4 C ăci Domnul mi-a vorbit astfel: «Eu voi sta liniştit şi voi privi din locuinţa Mea, voi fi ca o adiere fierbinte în lumina soarelui şi ca un nor de rouă în căldura secerişului.

5 C ăci chiar înaintea secerişului, când floarea cade, şi rodul se coace, El va tăia mlădiţele cu cosoare, va tăia vlăstarii şi-i va arunca.

6 T oţi vor fi lăsaţi păsărilor răpitoare din munţi şi animalelor sălbatice. Păsările răpitoare îşi vor petrece vara pe ei şi toate animalele sălbatice vor ierna pe ei.»

7 Î n vremea aceea, un popor înalt şi cu pielea netedă, temut aproape şi departe, un neam puternic şi cuceritor, a cărei ţară e străbătută de râuri, va aduce daruri Domnului Oştirilor la muntele Sion, locul Numelui Domnului Oştirilor.“