1 Î n ziua aceea Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:

2 „ Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel, poporul s-a arătat gata de luptă! Binecuvântaţi pe Domnul!

3 A scultaţi, regi! Luaţi aminte, domnitori! Eu, da eu, voi cânta Domnului, voi cânta spre lauda Domnului, Dumnezeul lui Israel:

4 D oamne, când ai ieşit din Seir, când ai mărşăluit din ţinutul Edomului, pământul s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat şi norii au turnat ape!

5 M unţii s-au zdruncinat înaintea Domnului, Sinaiul acesta s-a clătinat în faţa Domnului!

6 P e vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, şi pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite, şi drumeţii călătoreau pe căi ocolite!

7 Î ncetase viaţa din satele lui Israel, se sfârşise, până când m-am ridicat eu, Debora, m-am ridicat ca o mamă în Israel!

8 C ând Israel şi-a ales alţi dumnezei, războiul a fost la porţi, dar nu se vedea nici scut şi nici suliţă la patruzeci de mii în Israel!

9 I nima mea este alături de căpeteniile lui Israel, care s-au arătat gata de luptă în popor! Binecuvântaţi pe Domnul!

10 V oi, care încălecaţi pe măgăriţe albe, voi, care staţi pe covoare, voi, care umblaţi pe drum, ascultaţi! Ascultaţi

11 v ocea cântăreţilor de lângă izvoare, acolo ei pomenesc isprăvile Domnului, isprăvile vitejilor Lui în Israel! Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi.

12 T rezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă o cântare! Ridică-te, Barak, fiu al lui Abinoam, du-ţi în captivitate prizonierii!

13 A tunci, cei ce au rămas s-au dus la nobili, poporul Domnului a venit la mine cu cei tari.

14 U nii au venit din Efraim – din locul unde odinioară trăia Amalek; te urma Beniamin cu locuitorii lui; din Machir s-au coborât conducătorii şi din Zabulon, cei care ţin sceptrul cârmuirii.

15 C ârmuitorii lui Isahar au fost alături de Debora, şi Isahar l-a însoţit pe Barak, grăbindu-se după el în vale. În ţinuturile lui Ruben însă s-a ţinut mare sfat!

16 D e ce ai rămas printre staule ca să asculţi behăitul turmelor? În ţinuturile lui Ruben mare a fost sfatul!

17 G hilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului; şi Dan, de ce a rămas nepăsător la corăbii? Aşer a rămas pe ţărmul mării şi s-a odihnit pe limanurile lui.

18 Z abulon este un popor care şi-a riscat viaţa până la moarte; Neftali la fel, pe dealurile ţării.

19 R egii au venit şi s-au luptat. Regii Canaanului s-au luptat atunci la Taanah, lângă apele Meghido. N-au luat nici un câştig, nici măcar un pic de argint.

20 S telele din ceruri s-au luptat, s-au luptat din cărările lor cu Sisera.

21 U edul Chişon i-a luat, vechiul ued, uedul Chişon. Mărşăluieşte, suflete al meu! Fii tare!

22 A tunci copitele cailor au izbit pământul; armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.

23 « Blestemaţi pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului. Să blestemaţi amarnic pe locuitorii ei, căci nu au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici.

24 C ea mai binecuvântată femeie este Iael, soţia chenitului Heber, cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.

25 E l i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte; într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.

26 A poi mâna şi-a întins-o spre ţăruş, şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorului; l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul, l-a zdrobit şi i-a străpuns tâmpla.

27 E l a căzut şi s-a ghemuit, la picioarele ei s-a plecat adânc, a căzut şi s-a ghemuit; în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!

28 P e fereastră, printre zăbrele, mama lui Sisera se uita şi bocea: «De ce întârzie carele lui să vină? De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»

29 P rinţesele ei înţelepte îi răspund şi ea îşi răspunde singură:

30 « Oare nu îşi caută şi îşi împart ei prada? O femeie, două femei de fiecare bărbat; pradă de stofă colorată pentru Sisera, pradă de stofă colorată, brodată, câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»

31 A şa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“ Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.