1 S uflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!

2 T u Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

3 ş i pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.

4 D in vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

5 T u ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

6 Î l acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

7 d ar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

8 S -au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.

9 L e-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 E l face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

11 T oate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.

12 P e malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 D in odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

14 E l face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

15 v inul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.

16 C opacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

17 Î n ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

18 M unţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.

19 E l a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.

20 T u aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.

21 P uii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

22 C ând răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.

23 A tunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

24 C e măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

25 I ată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

26 C orăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.

27 T oate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

28 T u le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;

29 Î ţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;

30 Î ţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.

31 F ie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

32 E l, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 V oi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

34 F ie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

35 S ă piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!