1 O , Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne! O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!

2 R idică-Te, Judecător al pământului; răsplăteşte celor mândri după mândria lor!

3 P ână când vor triumfa cei răi, Doamne, până când?

4 E i bolborosesc, vorbesc cu trufie, toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.

5 A supresc pe poporul Tău, Doamne, apasă asupra moştenirii Tale.

6 Î i omoară pe văduvă şi pe străin; îl ucid pe orfan.

7 E i zic: „Nu vede Domnul! Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“

8 L uaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor! Neghiobilor, când vă veţi deştepta?

9 S ă nu audă Cel Ce a sădit urechea? Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?

10 S ă nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile, Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?

11 D omnul cunoaşte gândurile omului; ştie că sunt zadarnice.

12 F erice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta,

13 c a să-l linişteşti în zilele cele rele, până se va săpa groapa celui rău.

14 D omnul nu-Şi părăseşte poporul, nici nu-Şi uită moştenirea!

15 C ăci din nou se va face judecată cu dreptate şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.

16 C ine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?

17 D acă Domnul nu ar fi ajutorul meu, foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.

18 C ând zic: „Mi se clatină piciorul!“, îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!

19 Î n mulţimea frământărilor mele lăuntrice, alinările Tale îmi încântă sufletul.

20 P oate oare un tron corupt să Ţi se alăture, unul care plăsmuieşte necazul prin decret?

21 E i uneltesc împotriva sufletului celui drept şi osândesc sânge nevinovat.

22 D omnul este întăritura mea! Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!

23 E l le va răsplăti după nelegiuirea lor şi-i va nimici pentru răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.