1 C ând Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor a fost înştiinţat că David se află în pustia En-Ghedi.

2 A tunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbaţi aleşi şi a plecat în căutarea lui David şi a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Ţapilor Sălbatici.

3 A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum; acolo se afla o peşteră, iar Saul a intrat în ea să-şi acopere picioarele. David şi oamenii lui se aflau la capătul peşterii.

4 O amenii lui David i-au zis: – Aceasta este ziua despre care ţi-a spus Domnul: „Eu îl voi da pe duşmanul tău în mâinile tale, iar tu îi vei face ce-ţi va plăcea.“ David s-a ridicat şi a tăiat pe furiş colţul mantiei lui Saul.

5 D upă aceea însă pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colţul mantiei lui Saul.

6 E l le-a spus oamenilor săi: – Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului, şi anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsul Domnului!

7 C u aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi şi nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a părăsit peştera şi şi-a continuat drumul.

8 D upă aceea s-a sculat şi David şi a ieşit din peşteră. El a strigat după Saul: – O, rege, stăpânul meu! Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.

9 I -a spus lui Saul: – De ce asculţi cuvintele oamenilor care spun că David doreşte să-ţi facă rău?

10 Î n ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peşteră. Cineva a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine şi am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul Domnului.

11 P riveşte, părintele meu, priveşte colţul mantiei tale în mâna mea. Prin faptul că am tăiat colţul mantiei tale şi nu te-am ucis, să înţelegi şi să recunoşti că nu sunt vinovat de răutate sau de răzvrătire şi că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândeşti ca să-mi iei viaţa.

12 D omnul să judece între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

13 V orba vechiului proverb: „Răul de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.

14 D upă cine a ieşit regele lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort? Un singur purice?

15 D omnul să fie judecător şi să judece între mine şi tine; să privească, să-mi susţină cauza şi să mă izbăvească din mâna ta!

16 C ând David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis: –Tu eşti, cu adevărat, fiul meu David? Apoi a plâns cu voce tare,

17 z icându-i lui David: – Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu m-ai tratat bine, chiar dacă eu te-am tratat rău.

18 A stăzi ai dovedit bunătate faţă de mine pentru că, deşi Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis.

19 D acă un om îşi întâlneşte duşmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ţi răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine!

20 A cum, ştiu sigur că tu vei domni şi că tronul lui Israel va fi al tău!

21 J ură-mi pe Domnul dar că nu îi vei stârpi pe urmaşii mei după mine şi că nu îmi vei şterge numele din familia tatălui meu.

22 D avid i-a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi s-au suit spre fortăreaţă.