1 A vraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile.

2 E l i-a zis celui mai bătrân dintre sclavii din gospodăria sa, cel care îngrijea de tot ceea ce avea el: – Pune-ţi mâna sub coapsa mea

3 ş i jură-mi pe Domnul, Dumnezeul cerului şi al pământului, că nu vei lua o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc,

4 c i că te vei duce în ţara mea, la rudele mele, şi de acolo vei lua o soţie pentru fiul meu Isaac.

5 – Poate femeia nu va vrea să vină cu mine în această ţară, a răspuns sclavul; trebuie atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai venit?

6 – Să nu cumva să-l duci pe fiul meu acolo, i-a spus Avraam.

7 D omnul, Dumnezeul cerului, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, Care mi-a vorbit şi mi-a jurat spunând: „Seminţei tale îi voi da această ţară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soţie pentru fiul meu.

8 D ar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu; numai să nu-l duci pe fiul meu acolo.

9 S clavul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, şi i-a jurat în legătură cu acest lucru.

10 E l a luat zece dintre cămilele stăpânului său şi tot felul de daruri alese şi a plecat fără întârziere spre Aram-Naharayim, spre cetatea lui Nahor.

11 A lăsat cămilele să se aşeze în afara cetăţii, lângă izvorul de apă – era spre seară, la ceasul când femeile veneau să scoată apă –

12 a poi s-a rugat: „ Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlineşte-mi astăzi dorinţa şi arată-Ţi îndurarea faţă de stăpânul meu, Avraam.

13 A cum stau lângă acest izvor de apă, iar fiicele oamenilor din cetate vor veni să scoată apă.

14 F ie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi vasul tău ca să beau» şi care îmi va răspunde: «Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele», aceea să fie fata pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău Isaac. Prin aceasta voi cunoaşte că Ţi-ai arătat îndurarea faţă de stăpânul meu.“

15 Î nainte ca el să-şi fi terminat rugăciunea, a ieşit cu vasul pe umăr Rebeca; ea era fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Avraam.

16 F ata era foarte frumoasă; era fecioară şi nici un bărbat n-o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, şi-a umplut vasul şi apoi s-a întors.

17 S clavul a alergat să o întâlnească şi i-a zis: – Te rog, dă-mi puţină apă din vasul tău.

18 – Bea, domnul meu, a răspuns ea. Şi a coborât repede vasul pe mână şi i-a dat să bea.

19 D upă ce i-a dat de băut, ea a spus: – Voi scoate apă şi pentru cămilele tale, până vor termina de băut.

20 A golit repede vasul în adăpătoare, a alergat din nou la izvor ca să scoată apă şi a scos apă pentru toate cămilele lui.

21 B ărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să cunoască dacă Domnul i-a făcut reuşită călătoria sau nu.

22 D upă ce cămilele au terminat de băut, bărbatul i-a dat fetei un inel de aur, cântărind o jumătate de şechel şi două brăţări de aur, cântărind zece şecheli.

23 A poi a întrebat-o: – A cui fiică eşti? Spune-mi, te rog, este loc în locuinţa tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo ?

24 – Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor, a răspuns ea.

25 A vem paie şi hrană din belşug, precum şi loc de înnoptat, a continuat ea.

26 A tunci bărbatul s-a plecat, s-a închinat Domnului

27 ş i a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Şi-a îndepărtat îndurarea şi credincioşia de la stăpânul meu. În ceea ce mă priveşte, Domnul m-a condus pe cale, până la locuinţa rudelor stăpânului meu.“

28 F ata a alergat şi le-a spus celor din familia mamei ei aceste lucruri.

29 R ebeca avea un frate pe care-l chema Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor.

30 D e îndată ce a văzut inelul şi brăţările în mâinile surorii sale şi a auzit-o spunând: „Aşa mi-a vorbit bărbatul acela“, el s-a dus la acel bărbat pe care l-a găsit stând cu cămilele lângă izvor.

31 I -a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit locuinţa şi un loc pentru cămile?“

32 B ărbatul a intrat în casă, iar Laban a cerut să fie descărcate lucrurile de pe cămile şi să li se dea acestora paie şi nutreţ; apoi el i-a dat bărbatului apă, ca să-şi poată spăla picioarele, atât el, cât şi bărbaţii care erau cu el.

33 I s-a pus de mâncare, ca să mănânce, dar el a spus: – Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus. – Spune! i-a zis Laban.

34 – Eu sunt sclavul lui Avraam, a spus el.

35 D omnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat; i-a dat oi şi vite, aur şi argint, sclavi şi sclave, cămile şi măgari.

36 S ara, soţia stăpânului meu, i-a născut acestuia un fiu la bătrâneţe, iar el i-a dat lui tot ceea ce are.

37 S tăpânul meu m-a pus să jur, zicându-mi: „Să nu iei o soţie pentru fiul meu dintre fiicele canaaniţilor, în a căror ţară locuiesc,

38 c i să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, şi de acolo să iei o soţie pentru fiul meu!“

39 E u i-am spus stăpânului meu: „Poate femeia nu mă va urma.“

40 D ar el mi-a răspuns: „ Domnul, înaintea Căruia am umblat, Îşi va trimite Îngerul cu tine şi-ţi va face reuşită călătoria, iar tu vei lua o soţie pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu.

41 D ar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.“

42 C ând am venit astăzi la izvor, m-am rugat: „ Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, de-mi vei fi prielnic în călătoria pe care am făcut-o,

43 i ată, stau lângă acest izvor de apă; fie ca fata care va ieşi să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau puţină apă din vasul tău»

44 ş i care îmi va răspunde: «Bea! şi voi scoate apă şi pentru cămilele tale», aceea să fie soţia pe care Domnul a ales-o pentru fiul stăpânului meu.“

45 Î nainte ca eu să fi terminat rugăciunea în inima mea, Rebeca a ieşit cu vasul ei pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Te rog, dă-mi să beau!“

46 E a a coborât repede vasul de pe umăr şi mi-a răspuns: „Bea! şi-ţi voi adăpa şi cămilele.“ Eu am băut, iar ea a adăpat şi cămilele.

47 D upă aceea am întrebat-o: „A cui fiică eşti?“ Ea mi-a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l-a născut acestuia.“ Eu i-am pus inelul în nas şi brăţările pe mâini.

48 A poi m-am plecat, m-am închinat Domnului şi L-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m-a condus pe calea cea dreaptă, ca s-o iau pe nepoata fratelui stăpânului meu pentru fiul său.

49 A stfel dar, dacă vreţi să arătaţi bunătate şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.

50 A tunci Laban şi Betuel au răspuns: – Acest lucru vine de la Domnul; nu-ţi putem spune nici rău, nici bine.

51 I ată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o şi du-te! Ea să fie soţia fiului stăpânului tău, aşa cum a spus Domnul.

52 C ând sclavul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat înaintea Domnului.

53 A poi a scos bijuterii de argint şi de aur, precum şi îmbrăcăminte şi i le-a dat Rebecăi; de asemenea, el le-a dăruit lucruri preţioase şi fratelui, şi mamei ei.

54 D upă aceea, el şi bărbaţii care erau cu el au mâncat, au băut şi au rămas acolo peste noapte. Când s-au trezit dimineaţa, el le-a spus celor de-ai casei: – Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu.

55 F ratele şi mama fetei i-au răspuns: – Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile; după aceea va putea pleca.

56 D ar el le-a zis: – Nu mă opriţi acum, căci Domnul mi-a făcut reuşită călătoria; lăsaţi-mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.

57 – Să chemăm fata şi să o întrebăm, au răspuns ei.

58 A u chemat-o pe Rebeca şi au întrebat-o: – Vrei să mergi cu acest bărbat? – Da, a răspuns ea.

59 E i au lăsat-o pe sora lor Rebeca, precum şi pe doica ei să plece împreună cu sclavul lui Avraam şi cu oamenii săi.

60 E i au binecuvântat-o şi i-au zis: „Sora noastră, fie ca să ajungi mama a mii de mii şi fie ca sămânţa ta să stăpânească cetăţile duşmanilor lor.“

61 A poi Rebeca şi servitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi au plecat după acel bărbat. Astfel, sclavul a luat-o pe Rebeca şi a plecat.

62 I saac se întorsese de la Beer Lahai-Roi, pentru că locuia în Neghev.

63 E l a ieşit într-o seară pe câmp ca să mediteze şi, ridicându-şi privirea, a văzut venind nişte cămile.

64 R ebeca şi-a ridicat şi ea privirea, iar când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă

65 ş i l-a întrebat pe sclav: – Cine este acel bărbat care vine pe câmp să ne întâlnească? – Este stăpânul meu, a răspuns sclavul. Ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit.

66 S clavul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

67 A poi Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, şi s-a căsătorit cu ea; ea a devenit soţia lui, iar el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.