1 S tăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generaţii la rând.

2 Î nainte ca să se fi născut munţii, înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea, din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.

3 T u întorci pe oameni în ţărână, spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“

4 D a, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopţii.

5 T u îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.

6 D eşi răsare dimineaţa, ea trece iute, aşa încât seara este veştejită şi se usucă.

7 S untem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de furia Ta.

8 A i pus vina noastră înaintea Ta şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.

9 T oate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.

10 D eşi anii noştri ajung la şaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulţi dintre ei sunt numai necaz şi trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.

11 C ine cunoaşte însă tăria mâniei Tale şi teama pe care o insuflă furia Ta?

12 Î nvaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!

13 Î ntoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi ? Ai milă de slujitorii Tăi!

14 D imineaţa satură-ne cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.

15 Î nveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!

16 S ă se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta şi maiestatea Ta – fiilor lor!

17 F ie peste noi bunăvoinţa Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!