1 „ Când Israel era doar un copil, îl iubeam şi l-am chemat pe fiul Meu din Egipt.

2 C u cât îi chemam mai mult, cu atât se îndepărtau de Mine; jertfeau baalilor şi ardeau tămâie idolilor.

3 E u am fost Cel Ce l-am învăţat pe Efraim să meargă, luându-l de mâini, dar el nu şi-a dat seama că Eu am fost Cel Ce l-am vindecat.

4 I -am tras cu funii omeneşti, cu legături de dragoste. Am fost pentru ei ca cei care ridică jugul de pe umeri şi M-am aplecat spre ei ca să-i hrănesc.

5 D ar oare nu se vor întoarce în ţara Egiptului şi nu va fi asirianul împăratul lor, pentru că au refuzat să se pocăiască?

6 S abia se va dezlănţui în cetăţile lor, le va distruge zăvoarele porţilor şi-i va devora din pricina planurilor lor rele.

7 D ar poporul Meu este pornit să-Mi întoarcă spatele. De aceea, chiar dacă Îl vor striga pe Cel Preaînalt, El nu-i va înălţa nicidecum.

8 T otuşi cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum aş putea să-ţi fac ca Admei? Sau să mă port cu tine ca şi cu Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine şi toată fiinţa-Mi freamătă de compasiune.

9 N u voi lucra după mânia Mea cea aprigă, nu mă voi întoarce să-l distrug pe Efraim, căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om, sunt Cel Sfânt din mijlocul tău şi nu voi veni cu mânie.

10 E i vor merge după Domnul, Care va rage ca un leu. Când El va rage, fiii Lui vor veni tremurând din apus.

11 V or veni tremurând ca păsările din Egipt şi ca porumbeii din Asiria, iar Eu îi voi aşeza în casele lor, zice Domnul. Păcatul poporului

12 E fraim însă M-a înconjurat cu minciuni, iar Casa lui Israel – cu înşelăciuni. Cât despre Iuda, el încă rătăceşte faţă de Dumnezeu, faţă de Cel Sfânt şi Credincios.“