1 A tunci Elifaz din Teman i-a zis:
2 „ Oare se cade să răspundă înţeleptul cu învăţături deşarte şi să-şi umple stomacul cu vântul de răsărit?
3 S ă se apere folosind cuvinte nefolositoare sau o vorbire fără de folos?
4 T u dai la o parte chiar şi frica de Dumnezeu şi împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5 N edreptatea ta te învaţă ce să spui, iar limba ta e ca a unui om viclean.
6 G ura ta te condamnă, nu a mea, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 C rezi că tu te-ai născut primul între oameni? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8 A i fost tu la sfatul lui Dumnezeu? Tu eşti singurul care are înţelepciune?
9 C e ştii tu, şi noi să nu ştim? Ce cunoşti tu, şi noi să nu cunoaştem?
10 Î ntre noi sunt oameni cu părul cărunt, oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11 S unt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu blândeţe?
12 D e ce îţi îndepărtezi inima? Şi ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13 d e îţi întărâţi duhul împotriva lui Dumnezeu şi laşi să-ţi iasă din gură astfel de cuvinte?
14 C e este omul ca el să poată fi curat sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?
15 D acă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Săi, dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16 c u atât mai puţin omul care este mârşav şi corupt, care bea nedreptatea ca pe apă.
17 A scultă-mă! şi îţi voi face cunoscut, îţi voi arăta ceea ce am văzut,
18 c eea ce-au povestit oamenii înţelepţi, care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinţii lor,
19 p entru că doar lor le-a fost dată ţara şi nici un străin n-a trecut printre ei.
20 C el rău se chinuie în durere în toate zilele sale şi are parte de cruzime în toţi anii lui.
21 Z gomote înspăimântătoare îi umplu urechile; când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22 N u speră că va scăpa de întuneric; el este însemnat pentru sabie.
23 A leargă încoace şi încolo după pâine, zicând: «Unde e?» Ştie că ziua întunericului e aproape.
24 N ecazul şi neliniştea îl înspăimântă, se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25 c ăci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu şi s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26 p entru că a alergat cu încăpăţânare împotriva Lui, cu un scut gros şi puternic.
27 D eşi faţa i s-a umflat de grăsime şi i s-au îngrăşat şalele,
28 e l va locui în cetăţi distruse şi în case în care nu stă nimeni, în case gata să ajungă o grămadă de ruine.
29 N u se va mai îmbogăţi, nu-i va mai creşte averea şi averea lui nu va mai împânzi ţara.
30 N u va scăpa de întuneric, o flacără îi va usca mlădiţele şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31 S ă nu se înşele încrezându-se în deşertăciune, căci deşertăciunea îi va fi răsplata.
32 V a fi răsplătit înainte de vreme şi mlădiţele lui nu vor înverzi.
33 E l va fi ca o viţă ai cărei struguri au fost rupţi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 C ăci gloata celor lipsiţi de evlavie va ajunge stearpă şi focul va arde corturile celor ce iubesc mita.
35 E i zămislesc necazul şi dau naştere la rău, pântecele lor pregăteşte înşelătoria.“