1 D upă ce a terminat Isus de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum.

2 U n sclav al unui centurion, pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte.

3 C ând centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul.

4 E i au venit la Isus şi L-au rugat stăruitor, spunând: „Este vrednic să-i îndeplineşti această cerere,

5 c ăci iubeşte neamul nostru şi el ne-a construit sinagoga!“

6 I sus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci eu nu sunt vrednic să intri sub acoperişul Meu!

7 D e aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Ci spune un cuvânt pentru ca sclavul meu să poată fi vindecat!

8 C ăci şi eu, la rândul meu, sunt un om pus sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când spun unuia: «Du-te!», el se duce, iar când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face.“

9 I sus s-a mirat de centurion când a auzit aceste lucruri şi S-a întors spre mulţimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare!“

10 C ând cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoşit. Învierea fiului văduvei din Nain

11 C urând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El.

12 C ând S-a apropiat de poarta cetăţii, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea.

13 C ând Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“

14 A poi S-a dus şi a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi vorbesc: ridică-te!“

15 M ortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.

16 P e toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“

17 V estea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea şi în toate împrejurimile. Isus şi Ioan Botezătorul

18 U cenicii lui Ioan l-au anunţat pe acesta despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi

19 ş i i-a trimis la Domnul ca să-L întrebe: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

20 E i au venit deci la Isus şi I-au zis: – Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

21 C hiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.

22 I sus le-a răspuns: – Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.

23 F ericit este cel care nu se poticneşte în Mine!

24 D upă ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?

25 A tunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine deosebite şi trăiesc în lux sunt în palate!

26 A tunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet!

27 A cesta este cel despre care a fost scris: «Iată, îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care va pregăti calea înaintea Ta!»

28 V ă spun că, între cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.“

29 T ot poporul care L-a auzit, chiar şi colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezaţi cu botezul lui Ioan.

30 Î nsă fariseii şi experţii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înşişi, nelăsându-se botezaţi de el.

31 „ Aşadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generaţii şi cu cine seamănă ei?

32 E i sunt ca nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii la alţii: «V-am cântat din fluier, dar n-aţi dansat; v-am cântat de jale, dar n-aţi bocit!»

33 C ăci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceţi: «Are demon!»

34 A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar voi ziceţi: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor!»

35 T otuşi, înţelepciunea este îndreptăţită prin toţi copiii ei.“ Femeia păcătoasă şi pilda cu cei doi datornici

36 U nul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce cu el. Isus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat să mănânce.

37 Ş i iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru plin cu parfum.

38 S tând în spate, la picioarele lui Isus, şi plângând, ea a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul ei; şi-I săruta picioarele şi I le ungea cu parfum.

39 C ând a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă şi-a zis: „Dacă Acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar şti că este o păcătoasă!“

40 I sus i-a zis: – Simon, am ceva să-ţi spun! – Spune, Învăţătorule! a răspuns el.

41 – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari, iar celălalt, cincizeci.

42 F iindcă n-aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?

43 S imon I-a răspuns: – Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult! Isus i-a zis: – Ai judecat drept.

44 A poi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon: – Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta şi tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei.

45 T u nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-Mi sărute picioarele.

46 T u nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum.

47 D e aceea îţi spun că păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin.

48 A poi i-a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate!“

49 C ei ce mâncau la masă împreună cu El au început să-şi zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă şi păcatele?!“

50 D ar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace!“