1 A du-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-te şi vezi ruşinea noastră!

2 M oştenirea noastră s-a dus la necunoscuţi, iar casele noastre – la străini.

3 A m ajuns orfani de tată, iar mamele noastre sunt ca nişte văduve.

4 A pa noastră o bem pe bani, iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.

5 P rigonitorii noştri sunt pe urmele noastre. Suntem obosiţi, dar nu suntem lăsaţi să ne odihnim.

6 N e-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.

7 P ărinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa lor.

8 S clavii stăpânesc peste noi şi nimeni nu ne eliberează din mâna lor.

9 N e câştigăm pâinea riscându-ne viaţa din cauza sabiei din pustie.

10 N e arde pielea ca un cuptor de febra pricinuită de foame.

11 A u necinstit pe femei în Sion, pe fecioare – în cetăţile lui Iuda.

12 P rinţii au fost spânzuraţi de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.

13 T inerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.

14 B ătrânii nu mai vin la poarta cetăţii, iar tinerii au încetat să mai cânte.

15 S -a dus bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a prefăcut în jale.

16 A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!

17 I ată de ce ne leşină inima, iată de ce ni s-au întunecat ochii:

18 m untele Sion a ajuns pustiit şi pe el se plimbă şacalii.

19 D oamne, Tu împărăţeşti veşnic. Tronul Tău dăinuie din generaţie în generaţie.

20 D e ce să ne uiţi pentru totdeauna? De ce să ne părăseşti pentru mult timp?

21 Î ntoarce-ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem! Dă-ne iarăşi zile ca cele din trecut!

22 S ă ne fi respins Tu oare de tot şi să te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!