1 A du-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-te şi vezi ruşinea noastră!

Señor, recuerda lo que nos ha sucedido; ¡míranos, y toma en cuenta nuestro oprobio!

2 M oştenirea noastră s-a dus la necunoscuţi, iar casele noastre – la străini.

Nuestra heredad ha pasado a manos ajenas; nuestras casas son ahora de gente extraña.

3 A m ajuns orfani de tată, iar mamele noastre sunt ca nişte văduve.

Nos hemos quedado huérfanos, sin padre; nuestras madres se han quedado como viudas.

4 A pa noastră o bem pe bani, iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.

Pagamos por el agua que bebemos, y hasta la leña tenemos que comprarla.

5 P rigonitorii noştri sunt pe urmele noastre. Suntem obosiţi, dar nu suntem lăsaţi să ne odihnim.

Estamos sujetos a la persecución; nos fatigamos, no tenemos reposo.

6 N e-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.

Suplicantes extendimos la mano a los egipcios, y a los asirios les rogamos saciarnos de pan.

7 P ărinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa lor.

Nuestros padres pecaron, y murieron, ¡pero a nosotros nos tocó llevar el castigo!

8 S clavii stăpânesc peste noi şi nimeni nu ne eliberează din mâna lor.

Ahora los esclavos son nuestros señores, y no hay quien nos libre de sus manos.

9 N e câştigăm pâinea riscându-ne viaţa din cauza sabiei din pustie.

Desafiando a los guerreros del desierto, arriesgamos la vida para obtener nuestro pan.

10 N e arde pielea ca un cuptor de febra pricinuită de foame.

El hambre nos hace arder en fiebre; ¡tenemos la piel requemada como un horno!

11 A u necinstit pe femei în Sion, pe fecioare – în cetăţile lui Iuda.

En Sión violaron a nuestras mujeres; ¡en las ciudades de Judá violaron a nuestras doncellas!

12 P rinţii au fost spânzuraţi de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.

A los príncipes los colgaron de las manos; ¡no mostraron ningún respeto por los viejos!

13 T inerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.

A nuestros mejores hombres los obligaron a moler; ¡a nuestros niños los agobiaron bajo el peso de la leña!

14 B ătrânii nu mai vin la poarta cetăţii, iar tinerii au încetat să mai cânte.

Ya no se ven ancianos sentados a la puerta; los jóvenes dejaron de cantar.

15 S -a dus bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a prefăcut în jale.

Para nuestro corazón terminó la alegría; nuestras danzas se volvieron cantos de dolor.

16 A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!

Se nos cayó de la cabeza la corona; ¡Pobres de nosotros! ¡Somos pecadores!

17 I ată de ce ne leşină inima, iată de ce ni s-au întunecat ochii:

Por eso tenemos triste el corazón; por eso los ojos se nos han nublado.

18 m untele Sion a ajuns pustiit şi pe el se plimbă şacalii.

Tan asolado está el monte de Sión que por él merodean las zorras.

19 D oamne, Tu împărăţeşti veşnic. Tronul Tău dăinuie din generaţie în generaţie.

Pero tú, Señor, eres el rey eterno; ¡tu trono permanecerá por toda la eternidad!

20 D e ce să ne uiţi pentru totdeauna? De ce să ne părăseşti pentru mult timp?

¿Por qué te has olvidado de nosotros? ¿Por qué nos has abandonado tanto tiempo?

21 Î ntoarce-ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem! Dă-ne iarăşi zile ca cele din trecut!

¡Restáuranos, Señor, y nos volveremos a ti! ¡Haz de nuestra vida un nuevo comienzo!

22 S ă ne fi respins Tu oare de tot şi să te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!

Lo cierto es que nos has desechado; ¡muy grande ha sido tu enojo contra nosotros!