1 I ov a răspuns:

Job le respondió, y dijo:

2 „ O! dacă mi s-ar putea cântări durerea şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!

«¡Cómo quisiera que pusieran en la misma balanza mi tormento por un lado y mi queja por el otro!

3 A r fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.

¡Verían que pesan más que la arena del mar! ¡Por eso he hablado sin ton ni son!

4 C ăci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, iar sufletul meu le bea otrava. Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.

El Dios poderoso me ha clavado sus flechas, y puedo sentir su veneno penetrar en mi espíritu; ¡los terrores de Dios me tienen asediado!

5 O are rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugeşte boul când are nutreţ?

¿Rebuzna el asno montés si no le falta hierba? ¿Muge el buey si no le falta pastura?

6 S e mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albuşul de ou?

¿Habrá quien coma sin sal la comida desabrida? ¿A quién le gusta la clara del huevo?

7 N u mă ating de aşa ceva, căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.

¡Pues las cosas que antes no soportaba son las que ahora me alimentan!

8 O ! de-aş putea avea ceea ce vreau şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:

»¡Cómo quisiera que Dios me escuchara, y que me concediera lo que más anhelo!

9 d e-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!

¡Cómo quisiera que Dios me quitara la vida, que descargara su mano y me hiciera morir!

10 A tunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere şi această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.

Para mí, sería un gran consuelo morir de inmediato sin importar el dolor, pues no he renegado de su santa voluntad.

11 C e putere mai am ca să mai sper? Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?

¿Quién me refuerza y me mantiene de pie? He perdido la paciencia, pues desconozco mi fin.

12 A m eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?

¿Soy acaso tan duro como la roca? ¿Acaso es mi piel resistente como el bronce?

13 C u adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor! Orice sprijin m-a părăsit!

Estoy tan débil, que no me puedo mover, y nadie viene para brindarme auxilio.

14 C el deznădăjduit are parte de mila prietenului său, altfel şi-ar pierde frica de Cel Atotputernic.

Al amigo que sufre se le consuela, aunque se haya olvidado del Todopoderoso.

15 D ar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care ies din matcă,

¡Pero mis impetuosos amigos me han fallado! ¡Son como las corrientes que se salen de su cauce!

16 c a torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada.

Son como el agua turbia y congelada, que se queda cubierta por la nieve

17 C ând se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când este cald, li se usucă albia.

pero que con el sol se derrite y con el calor se evapora.

18 C aravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier.

Sin agua, las caravanas pierden el rumbo y acaban por perderse en el desierto.

19 C aravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le.

Las caravanas de Temán y de Sabá buscaban agua y esperaban encontrarla,

20 S unt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.

Pero al llegar allí se quedaron pasmados; se vio frustrada su esperanza de vivir.

21 C a ele sunteţi şi voi pentru mine: îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.

¡Y así me han dejado ustedes a mí! ¡Al ver mi sufrimiento, se han llenado de miedo!

22 A m zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!» sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»

¿Acaso les pedí que trajeran sus bienes, y que me sacaran de mi doloroso apuro?

23 s au: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!» sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»

¿Les pedí que me libraran de mi enemigo, o que me rescataran del poder de los violentos?

24 Î nvăţaţi-mă şi voi tăcea, arătaţi-mi unde am greşit.

»¡Ilústrenme, y guardaré silencio! Quiero comprender cuál es mi error.

25 C ât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar mustrările voastre, ce dovedesc?

Cuando es justa la censura, es bienvenida; pero ustedes me acusan sin razón.

26 V reţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

Ustedes censuran todo lo que digo, ¡pero son palabras que se lleva el viento!

27 V oi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor, vă vindeţi chiar şi prietenul!

¡Ustedes son capaces de vender a un huérfano, y de cavar un hoyo para enterrar a un amigo!

28 D ar acum uitaţi-vă la mine, vă rog! Oare vă voi minţi în faţă?

»Escúchenme, si quieren atenderme; piensen bien si soy capaz de mentirles.

29 Î ncetaţi, nu fiţi nedrepţi! Încetaţi, e vorba de dreptatea mea!

Vuelvan a juzgarme, pero sin saña; reconsideren mi causa y vean si es justa.

30 E ste vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?

¿Acaso he hablado con malas intenciones? ¿Acaso no distingo entre el bien y el mal?