1 I ov a răspuns:

Then Job answered and said,

2 „ O! dacă mi s-ar putea cântări durerea şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!

Oh that my vexation were but weighed, And all my calamity laid in the balances!

3 A r fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.

For now it would be heavier than the sand of the seas: Therefore have my words been rash.

4 C ăci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, iar sufletul meu le bea otrava. Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.

For the arrows of the Almighty are within me, The poison whereof my spirit drinketh up: The terrors of God do set themselves in array against me.

5 O are rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugeşte boul când are nutreţ?

Doth the wild ass bray when he hath grass? Or loweth the ox over his fodder?

6 S e mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albuşul de ou?

Can that which hath no savor be eaten without salt? Or is there any taste in the white of an egg?

7 N u mă ating de aşa ceva, căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.

My soul refuseth to touch them; They are as loathsome food to me.

8 O ! de-aş putea avea ceea ce vreau şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:

Oh that I might have my request; And that God would grant me the thing that I long for!

9 d e-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!

Even that it would please God to crush me; That he would let loose his hand, and cut me off!

10 A tunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere şi această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.

And be it still my consolation, Yea, let me exult in pain that spareth not, That I have not denied the words of the Holy One.

11 C e putere mai am ca să mai sper? Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?

What is my strength, that I should wait? And what is mine end, that I should be patient?

12 A m eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?

Is my strength the strength of stones? Or is my flesh of brass?

13 C u adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor! Orice sprijin m-a părăsit!

Is it not that I have no help in me, And that wisdom is driven quite from me?

14 C el deznădăjduit are parte de mila prietenului său, altfel şi-ar pierde frica de Cel Atotputernic.

To him that is ready to faint kindness should be showed from his friend; Even to him that forsaketh the fear of the Almighty.

15 D ar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care ies din matcă,

My brethren have dealt deceitfully as a brook, As the channel of brooks that pass away;

16 c a torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada.

Which are black by reason of the ice, And wherein the snow hideth itself:

17 C ând se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când este cald, li se usucă albia.

What time they wax warm, they vanish; When it is hot, they are consumed out of their place.

18 C aravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier.

The caravans that travel by the way of them turn aside; They go up into the waste, and perish.

19 C aravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le.

The caravans of Tema looked, The companies of Sheba waited for them.

20 S unt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.

They were put to shame because they had hoped; They came thither, and were confounded.

21 C a ele sunteţi şi voi pentru mine: îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.

For now ye are nothing; Ye see a terror, and are afraid.

22 A m zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!» sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»

Did I say, Give unto me? Or, Offer a present for me of your substance?

23 s au: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!» sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»

Or, Deliver me from the adversary's hand? Or, Redeem me from the hand of the oppressors?

24 Î nvăţaţi-mă şi voi tăcea, arătaţi-mi unde am greşit.

Teach me, and I will hold my peace; And cause me to understand wherein I have erred.

25 C ât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar mustrările voastre, ce dovedesc?

How forcible are words of uprightness! But your reproof, what doth it reprove?

26 V reţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

Do ye think to reprove words, Seeing that the speeches of one that is desperate are as wind?

27 V oi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor, vă vindeţi chiar şi prietenul!

Yea, ye would cast lots upon the fatherless, And make merchandise of your friend.

28 D ar acum uitaţi-vă la mine, vă rog! Oare vă voi minţi în faţă?

Now therefore be pleased to look upon me; For surely I shall not lie to your face.

29 Î ncetaţi, nu fiţi nedrepţi! Încetaţi, e vorba de dreptatea mea!

Return, I pray you, let there be no injustice; Yea, return again, my cause is righteous.

30 E ste vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?

Is there injustice on my tongue? Cannot my taste discern mischievous things?