1 D e ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

Why are times not laid up by the Almighty? And why do not they that know him see his days?

2 O amenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

There are that remove the landmarks; They violently take away flocks, and feed them.

3 I au măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

They drive away the ass of the fatherless; They take the widow's ox for a pledge.

4 Î mbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

They turn the needy out of the way: The poor of the earth all hide themselves.

5 A semenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

Behold, as wild asses in the desert They go forth to their work, seeking diligently for food; The wilderness yieldeth them bread for their children.

6 E i îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

They cut their provender in the field; And they glean the vintage of the wicked.

7 Î şi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

They lie all night naked without clothing, And have no covering in the cold.

8 S unt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

They are wet with the showers of the mountains, And embrace the rock for want of a shelter.

9 O rfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

There are that pluck the fatherless from the breast, And take a pledge of the poor;

10 N eavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

So that they go about naked without clothing, And being hungry they carry the sheaves.

11 Z drobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

They make oil within the walls of these men; They tread their winepresses, and suffer thirst.

12 D in cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

From out of the populous city men groan, And the soul of the wounded crieth out: Yet God regardeth not the folly.

13 S unt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

These are of them that rebel against the light; They know not the ways thereof, Nor abide in the paths thereof.

14 U cigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

The murderer riseth with the light; He killeth the poor and needy; And in the night he is as a thief.

15 O chii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

The eye also of the adulterer waiteth for the twilight, Saying, No eye shall see me: And he disguiseth his face.

16 N oaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

In the dark they dig through houses: They shut themselves up in the day-time; They know not the light.

17 P entru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

For the morning is to all of them as thick darkness; For they know the terrors of the thick darkness.

18 E i sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

Swiftly they pass away upon the face of the waters; Their portion is cursed in the earth: They turn not into the way of the vineyards.

19 A şa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

Drought and heat consume the snow waters: So doth Sheol those that have sinned.

20 P ântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

The womb shall forget him; The worm shall feed sweetly on him; He shall be no more remembered; And unrighteousness shall be broken as a tree.

21 E i pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

He devoureth the barren that beareth not, And doeth not good to the widow.

22 T otuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

Yet God preserveth the mighty by his power: He riseth up that hath no assurance of life.

23 E l le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

God giveth them to be in security, and they rest thereon; And his eyes are upon their ways.

24 S unt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

They are exalted; yet a little while, and they are gone; Yea, they are brought low, they are taken out of the way as all others, And are cut off as the tops of the ears of grain.

25 D acă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“

And if it be not so now, who will prove me a liar, And make my speech nothing worth?