1 D e ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

Why, seeing times are not hidden from the Almighty, do they that know him not see his days?

2 O amenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

Some remove the landmarks; they violently take away flocks, and feed thereof.

3 I au măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

They drive away the ass of the fatherless, they take the widow's ox for a pledge.

4 Î mbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

They turn the needy out of the way: the poor of the earth hide themselves together.

5 A semenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

Behold, as wild asses in the desert, go they forth to their work; rising betimes for a prey: the wilderness yieldeth food for them and for their children.

6 E i îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

They reap every one his corn in the field: and they gather the vintage of the wicked.

7 Î şi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

They cause the naked to lodge without clothing, that they have no covering in the cold.

8 S unt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

They are wet with the showers of the mountains, and embrace the rock for want of a shelter.

9 O rfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

They pluck the fatherless from the breast, and take a pledge of the poor.

10 N eavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

They cause him to go naked without clothing, and they take away the sheaf from the hungry;

11 Z drobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

Which make oil within their walls, and tread their winepresses, and suffer thirst.

12 D in cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

Men groan from out of the city, and the soul of the wounded crieth out: yet God layeth not folly to them.

13 S unt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

They are of those that rebel against the light; they know not the ways thereof, nor abide in the paths thereof.

14 U cigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

The murderer rising with the light killeth the poor and needy, and in the night is as a thief.

15 O chii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

The eye also of the adulterer waiteth for the twilight, saying, No eye shall see me: and disguiseth his face.

16 N oaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

In the dark they dig through houses, which they had marked for themselves in the daytime: they know not the light.

17 P entru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

For the morning is to them even as the shadow of death: if one know them, they are in the terrors of the shadow of death.

18 E i sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

He is swift as the waters; their portion is cursed in the earth: he beholdeth not the way of the vineyards.

19 A şa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

Drought and heat consume the snow waters: so doth the grave those which have sinned.

20 P ântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

The womb shall forget him; the worm shall feed sweetly on him; he shall be no more remembered; and wickedness shall be broken as a tree.

21 E i pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

He evil entreateth the barren that beareth not: and doeth not good to the widow.

22 T otuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

He draweth also the mighty with his power: he riseth up, and no man is sure of life.

23 E l le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

Though it be given him to be in safety, whereon he resteth; yet his eyes are upon their ways.

24 S unt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

They are exalted for a little while, but are gone and brought low; they are taken out of the way as all other, and cut off as the tops of the ears of corn.

25 D acă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“

And if it be not so now, who will make me a liar, and make my speech nothing worth?