1 D e ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

Wherefore from the Mighty One Times have not been hidden, And those knowing Him have not seen His days.

2 O amenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

The borders they reach, A drove they have taken violently away, Yea, they do evil.

3 I au măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

The ass of the fatherless they lead away, They take in pledge the ox of the widow,

4 Î mbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

They turn aside the needy from the way, Together have hid the poor of the earth.

5 A semenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

Lo, wild asses in a wilderness, They have gone out about their work, Seeking early for prey, A mixture for himself -- food for young ones.

6 E i îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

In a field his provender they reap, And the vineyard of the wicked they glean.

7 Î şi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

The naked they cause to lodge Without clothing. And there is no covering in the cold.

8 S unt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

From the inundation of hills they are wet, And without a refuge -- have embraced a rock.

9 O rfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

They take violently away From the breast the orphan, And on the poor they lay a pledge.

10 N eavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

Naked, they have gone without clothing, And hungry -- have taken away a sheaf.

11 Z drobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

Between their walls they make oil, Wine-presses they have trodden, and thirst.

12 D in cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

Because of enmity men do groan, And the soul of pierced ones doth cry, And God doth not give praise.

13 S unt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

They have been among rebellious ones of light, They have not discerned His ways, Nor abode in His paths.

14 U cigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

At the light doth the murderer rise, He doth slay the poor and needy, And in the night he is as a thief.

15 O chii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

And the eye of an adulterer Hath observed the twilight, Saying, `No eye doth behold me.' And he putteth the face in secret.

16 N oaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

He hath dug in the darkness -- houses; By day they shut themselves up, They have not known light.

17 P entru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

When together, morning to them death shade, When he discerneth the terrors of death shade.

18 E i sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

Light he on the face of the waters, Vilified is their portion in the earth, He turneth not the way of vineyards.

19 A şa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

Drought -- also heat -- consume snow-waters, Sheol have sinned.

20 P ântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

Forget him doth the womb, Sweeten him doth the worm, No more is he remembered, And broken as a tree is wickedness.

21 E i pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

Treating evil the barren beareth not, And the widow he doth no good,

22 T otuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

And hath drawn the mighty by his power, He riseth, and none believeth in life.

23 E l le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

He giveth to him confidence, and he is supported, And his eyes on their ways.

24 S unt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

High they were a little, and they are not, And they have been brought low. As all they are shut up, And as the head of an ear of corn cut off.

25 D acă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“

And if not now, who doth prove me a liar, And doth make of nothing my word?