1 F iul meu, fii atent la înţelepciunea mea, ascultă bine cuvintele mele înţelepte,

My son! to my wisdom give attention, To mine understanding incline thine ear,

2 c a să-ţi păstrezi chibzuinţa şi buzele tale să păzească cunoştinţa!

To observe thoughtfulness, And knowledge do thy lips keep.

3 B uzele femeii adultere picură miere, şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,

For the lips of a strange woman drop honey, And smoother than oil her mouth,

4 d ar la urmă sunt mai amare decât pelinul, mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.

And her latter end bitter as wormwood, Sharp as a sword mouths.

5 P icioarele ei coboară la moarte şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.

Her feet are going down to death, Sheol do her steps take hold of.

6 E a nu dă atenţie căii care duce la viaţă; căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.

The path of life -- lest thou ponder, Moved have her paths -- thou knowest not.

7 A cum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.

And now, ye sons, hearken to me, And turn not from sayings of my mouth.

8 F iule, păstrează-ţi calea departe de a ei, nu te apropia de uşa locuinţei ei,

Keep far from off her thy way, And come not near unto the opening of her house,

9 p entru ca să nu-ţi dai cinstea altora şi anii tăi unui om nemilos,

Lest thou give to others thy honour, And thy years to the fierce,

10 p entru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,

Lest strangers be filled thy power, And thy labours in the house of a stranger,

11 i ar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu când carnea şi trupul ţi se vor istovi.

And thou hast howled in thy latter end, In the consumption of thy flesh and thy food,

12 A tunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!

And hast said, `How have I hated instruction, And reproof hath my heart despised,

13 C um am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!

And I have not hearkened to the voice of my directors, And to my teachers have not inclined mine ear.

14 E ra cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării şi comunităţii.“

As a little thing I have been all evil, In the midst of an assembly and a company.

15 B ea apă din puţul tău şi din propriul tău izvor!

Drink waters out of thine own cistern, Even flowing ones out of thine own well.

16 D e ce să se reverse izvoarele tale pe străzi şi râurile tale în locuri publice?

Let thy fountains be scattered abroad, In broad places rivulets of waters.

17 L asă-le să fie doar ale tale şi nu le împărţi cu străinii.

Let them be to thee for thyself, And not to strangers with thee.

18 F ie binecuvântată fântâna ta şi bucură-te de soţia tinereţii tale –

Let thy fountain be blessed, And rejoice because of the wife of thy youth,

19 c erboaică iubită, căprioară plăcută! Fii îmbătat tot timpul de sânii ei, fii întotdeauna captivat de dragostea ei.

A hind of loves, and a roe of grace! Let her loves satisfy thee at all times, In her love magnify thyself continually.

20 F iul meu, pentru ce să fii atras de o străină? De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?

And why dost thou magnify thyself, My son, with a stranger? And embrace the bosom of a strange woman?

21 C ăci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului şi El cântăreşte toate cărările lui.

For over-against the eyes of Jehovah are the ways of each, And all his paths He is pondering.

22 C el rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui şi va fi legat cu funiile păcatului lui.

His own iniquities do capture the wicked, And with the ropes of his sin he is holden.

23 E l va muri din lipsă de disciplinare şi va rătăci din prea multa lui prostie.

He dieth without instruction, And in the abundance of his folly magnifieth himself!