1 F iule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

My son! to my wisdom give attention, To mine understanding incline thine ear,

2 c a să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

To observe thoughtfulness, And knowledge do thy lips keep.

3 C ăci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

For the lips of a strange woman drop honey, And smoother than oil her mouth,

4 d ar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

And her latter end bitter as wormwood, Sharp as a sword mouths.

5 P icioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Her feet are going down to death, Sheol do her steps take hold of.

6 A şa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

The path of life -- lest thou ponder, Moved have her paths -- thou knowest not.

7 Ş i acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

And now, ye sons, hearken to me, And turn not from sayings of my mouth.

8 d epărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Keep far from off her thy way, And come not near unto the opening of her house,

9 c a nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

Lest thou give to others thy honour, And thy years to the fierce,

10 c a nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

Lest strangers be filled thy power, And thy labours in the house of a stranger,

11 c a nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

And thou hast howled in thy latter end, In the consumption of thy flesh and thy food,

12 ş i să zici:,, Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

And hast said, `How have I hated instruction, And reproof hath my heart despised,

13 C um am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

And I have not hearkened to the voice of my directors, And to my teachers have not inclined mine ear.

14 C ît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

As a little thing I have been all evil, In the midst of an assembly and a company.

15 B ea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Drink waters out of thine own cistern, Even flowing ones out of thine own well.

16 C e, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Let thy fountains be scattered abroad, In broad places rivulets of waters.

17 L asă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Let them be to thee for thyself, And not to strangers with thee.

18 I zvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Let thy fountain be blessed, And rejoice because of the wife of thy youth,

19 C erboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

A hind of loves, and a roe of grace! Let her loves satisfy thee at all times, In her love magnify thyself continually.

20 Ş i pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

And why dost thou magnify thyself, My son, with a stranger? And embrace the bosom of a strange woman?

21 C ăci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

For over-against the eyes of Jehovah are the ways of each, And all his paths He is pondering.

22 C el rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

His own iniquities do capture the wicked, And with the ropes of his sin he is holden.

23 E l va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

He dieth without instruction, And in the abundance of his folly magnifieth himself!