1 F iule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
Hijo mío, está atento a mi sabiduría, Y a mi inteligencia inclina tu oído,
2 c a să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
Para que guardes consejo, Y tus labios conserven la ciencia.
3 C ăci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
Porque los labios de la mujer extraña destilan miel, Y su paladar es más blando que el aceite;
4 d ar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
Mas su fin es amargo como el ajenjo, Agudo como espada de dos filos.
5 P icioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
Sus pies descienden a la muerte; Sus pasos conducen al Seol.
6 A şa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
Sus caminos son inestables; no los conocerás, Si no considerares el camino de vida.
7 Ş i acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
Ahora pues, hijos, oídme, Y no os apartéis de las razones de mi boca.
8 d epărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
Aleja de ella tu camino, Y no te acerques a la puerta de su casa;
9 c a nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
Para que no des a los extraños tu honor, Y tus años al cruel;
10 c a nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
No sea que extraños se sacien de tu fuerza, Y tus trabajos estén en casa del extraño;
11 c a nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
Y gimas al final, Cuando se consuma tu carne y tu cuerpo,
12 ş i să zici:,, Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
Y digas:!! Cómo aborrecí el consejo, Y mi corazón menospreció la reprensión;
13 C um am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
No oí la voz de los que me instruían, Y a los que me enseñaban no incliné mi oído!
14 C ît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``
Casi en todo mal he estado, En medio de la sociedad y de la congregación.
15 B ea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.
Bebe el agua de tu misma cisterna, Y los raudales de tu propio pozo.
16 C e, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
¿Se derramarán tus fuentes por las calles, Y tus corrientes de aguas por las plazas?
17 L asă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.
Sean para ti solo, Y no para los extraños contigo.
18 I zvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
Sea bendito tu manantial, Y alégrate con la mujer de tu juventud,
19 C erboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
Como cierva amada y graciosa gacela. Sus caricias te satisfagan en todo tiempo, Y en su amor recréate siempre.
20 Ş i pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
¿Y por qué, hijo mío, andarás ciego con la mujer ajena, Y abrazarás el seno de la extraña?
21 C ăci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
Porque los caminos del hombre están ante los ojos de Jehová, Y él considera todas sus veredas.
22 C el rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
Prenderán al impío sus propias iniquidades, Y retenido será con las cuerdas de su pecado.
23 E l va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
El morirá por falta de corrección, Y errará por lo inmenso de su locura.