1 F iule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Meu filho, dê atenção à minha sabedoria, incline os ouvidos para perceber o meu discernimento.

2 c a să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Assim você manterá o bom senso, e os seus lábios guardarão o conhecimento.

3 C ăci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Pois os lábios da mulher imoral destilam mel; sua voz é mais suave que o azeite,

4 d ar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

mas no final é amarga como fel, afiada como uma espada de dois gumes.

5 P icioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Os seus pés descem para a morte; os seus passos conduzem diretamente para a sepultura.

6 A şa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Ela nem percebe que anda por caminhos tortuosos, e não enxerga a vereda da vida.

7 Ş i acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Agora, então, meu filho, ouça-me; não se desvie das minhas palavras.

8 d epărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Fique longe dessa mulher; não se aproxime da porta de sua casa,

9 c a nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

para que você não entregue aos outros o seu vigor nem a sua vida a algum homem cruel,

10 c a nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

para que estranhos não se fartem do seu trabalho e outros não se enriqueçam à custa do seu esforço.

11 c a nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

No final da vida você gemerá, com sua carne e seu corpo desgastados.

12 ş i să zici:,, Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

Você dirá: “Como odiei a disciplina! Como o meu coração rejeitou a repreensão!

13 C um am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

Não ouvi os meus mestres nem escutei os que me ensinavam.

14 C ît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Cheguei à beira da ruína completa, à vista de toda a comunidade”.

15 B ea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Beba das águas da sua cisterna, das águas que brotam do seu próprio poço.

16 C e, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Por que deixar que as suas fontes transbordem pelas ruas, e os seus ribeiros pelas praças?

17 L asă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Que elas sejam exclusivamente suas, nunca repartidas com estranhos.

18 I zvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Seja bendita a sua fonte! Alegre-se com a esposa da sua juventude.

19 C erboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Gazela amorosa, corça graciosa; que os seios de sua esposa sempre o fartem de prazer, e sempre o embriaguem os carinhos dela.

20 Ş i pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Por que, meu filho, ser desencaminhado pela mulher imoral? Por que abraçar o seio de uma leviana ?

21 C ăci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

O Senhor vê os caminhos do homem e examina todos os seus passos.

22 C el rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

As maldades do ímpio o prendem; ele se torna prisioneiro das cordas do seu pecado.

23 E l va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.

Certamente morrerá por falta de disciplina; andará cambaleando por causa da sua insensatez.