1 L a auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.

“Diante disso o meu coração bate aceleradamente e salta do seu lugar.

2 A scultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!

Ouça! Escute o estrondo da sua voz, o trovejar da sua boca.

3 Î l rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.

Ele solta os seus relâmpagos por baixo de toda a extensão do céu e os manda para os confins da terra.

4 A poi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.

Depois vem o som do seu grande estrondo: ele troveja com sua majestosa voz. Quando a sua voz ressoa, nada o faz recuar.

5 D umnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.

A voz de Deus troveja maravilhosamente; ele faz coisas grandiosas, acima do nosso entendimento.

6 E l zice zăpezii:, Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.

Ele diz à neve: ‘Caia sobre a terra’, e à chuva: ‘Seja um forte aguaceiro’.

7 P ecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.

Ele paralisa o trabalho de cada homem, a fim de que todos os que ele criou conheçam a sua obra.

8 F iara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.

Os animais vão para os seus esconderijos, e ficam nas suas tocas.

9 V ijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.

A tempestade sai da sua câmara, e dos ventos vem o frio.

10 D umnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.

O sopro de Deus produz gelo, e as vastas águas se congelam.

11 Î ncarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;

Também carrega de umidade as nuvens, e entre elas espalha os seus relâmpagos.

12 m işcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.

Ele as faz girar, circulando sobre a superfície de toda a terra, para fazerem tudo o que ele lhes ordenar.

13 Î i face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.

Ele traz as nuvens, ora para castigar os homens, ora para regar a sua terra e lhes mostrar o seu amor.

14 I ov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!

“Escute isto, Jó; pare e reflita nas maravilhas de Deus.

15 Ş tii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

Acaso você sabe como Deus comanda as nuvens e faz brilhar os seus relâmpagos?

16 Î nţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?

Você sabe como ficam suspensas as nuvens, essas maravilhas daquele que tem perfeito conhecimento?

17 Ş tii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?

Você, que em sua roupa desfalece de calor quando a terra fica amortecida sob o vento sul,

18 P oţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

pode ajudá-lo a estender os céus, duros como espelho de bronze?

19 A rată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.

“Diga-nos o que devemos dizer a ele; não podemos elaborar a nossa defesa por causa das nossas trevas.

20 C ine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?

Deve-se dizer-lhe o que lhe quero falar? Quem pediria para ser devorado?

21 A cum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;

Ninguém pode olhar para o fulgor do sol nos céus, depois que o vento os clareia.

22 d ela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!

Do norte vem luz dourada; Deus vem em temível majestade.

23 P e Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.

Fora de nosso alcance está o Todo-poderoso, exaltado em poder; mas, em sua justiça e retidão, não oprime ninguém.

24 D e aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``

Por isso os homens o temem; não dá ele atenção a todos os sábios de coração? ”