1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi,, Mori pentru fiul``. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

Senhor, quero dar-te graças de todo o coração e falar de todas as tuas maravilhas.

2 V oi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,

Em ti quero alegrar-me e exultar, e cantar louvores ao teu nome, ó Altíssimo.

3 p entrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.

Quando os meus inimigos contigo se defrontam, tropeçam e são destruídos.

4 c ăci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

Pois defendeste o meu direito e a minha causa; em teu trono te assentaste, julgando com justiça.

5 T u pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.

Repreendeste as nações e destruíste os ímpios; para todo o sempre apagaste o nome deles.

6 S 'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!

O inimigo foi totalmente arrasado, para sempre; desarraigaste as suas cidades; já não há quem delas se lembre.

7 E i s'au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi -a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

O Senhor reina para sempre; estabeleceu o seu trono para julgar.

8 E l judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

Ele mesmo julga o mundo com justiça; governa os povos com retidão.

9 D omnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

O Senhor é refúgio para os oprimidos, uma torre segura na hora da adversidade.

10 C ei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

Os que conhecem o teu nome confiam em ti, pois tu, Senhor, jamais abandonas os que te buscam.

11 C întaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

Cantem louvores ao Senhor, que reina em Sião; proclamem entre as nações os seus feitos.

12 C ăci El răzbună sîngele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.

Aquele que pede contas do sangue derramado não esquece; ele não ignora o clamor dos oprimidos.

13 A i milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,

Misericórdia, Senhor! Vê o sofrimento que me causam os que me odeiam. Salva-me das portas da morte,

14 c a să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mîntuirea Ta.

para que, junto às portas da cidade de Sião, eu cante louvores a ti e ali exulte em tua salvação.

15 N eamurile cad în groapa pe care au făcut -o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.

Caíram as nações na cova que abriram; os seus pés ficaram presos no laço que esconderam.

16 D omnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)

O Senhor é conhecido pela justiça que executa; os ímpios caem em suas próprias armadilhas. Interlúdio. Pausa

17 C ei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.

Voltem os ímpios ao pó, todas as nações que se esquecem de Deus!

18 C ăci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

Mas os pobres nunca serão esquecidos, nem se frustrará a esperança dos necessitados.

19 S coală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!

Levanta-te, Senhor! Não permitas que o mortal triunfe! Julgadas sejam as nações na tua presença.

20 A runcă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire.)

Infunde-lhes terror, Senhor; saibam as nações que não passam de seres humanos. Pausa