1 ( Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca şi,, Mori pentru fiul``. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

Eu te louvarei, Senhor, de todo o meu coração; contarei todas as tuas maravilhas.

2 V oi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cînta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte,

Em ti me alegrarei e exultarei; cantarei louvores ao teu nome, ó Altíssimo;

3 p entrucă vrăjmaşii mei dau înapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.

porquanto os meus inimigos retrocedem, caem e perecem diante de ti.

4 c ăci Tu îmi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

Sustentaste o meu direito e a minha causa; tu te assentaste no tribunal, julgando justamente.

5 T u pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.

Repreendeste as nações, destruíste os ímpios; apagaste o seu nome para sempre e eternamente.

6 S 'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decît nişte dărîmături vecinice! Nişte cetăţi dărîmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!

Os inimigos consumidos estão; perpétuas são as suas ruínas.

7 E i s'au dus, dar Domnul împărăteşte în veac, şi Şi -a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

Mas o Senhor está entronizado para sempre; preparou o seu trono para exercer o juízo.

8 E l judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

Ele mesmo julga o mundo com justiça; julga os povos com eqüidade.

9 D omnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

O Senhor é também um alto refúgio para o oprimido, um alto refúgio em tempos de angústia.

10 C ei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

Em ti confiam os que conhecem o teu nome; porque tu, Senhor, não abandonas aqueles que te buscam.

11 C întaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

Cantai louvores ao Senhor, que habita em Sião; anunciai entre os povos os seus feitos.

12 C ăci El răzbună sîngele vărsat, şi Îşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.

Pois ele, o vingador do sangue, se lembra deles; não se esquece do clamor dos aflitos.

13 A i milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia în care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii,

Tem misericórdia de mim, Senhor; olha a aflição que sofro daqueles que me odeiam, tu que me levantas das portas da morte.

14 c a să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mîntuirea Ta.

para que eu conte todos os teus louvores nas portas da filha de Sião e me alegre na tua salvação.

15 N eamurile cad în groapa pe care au făcut -o, şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.

Afundaram-se as nações na cova que abriram; na rede que ocultaram ficou preso o seu pé.

16 D omnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău în lucrul mînilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.)

O Senhor deu-se a conhecer, executou o juízo; enlaçado ficou o ímpio nos seus próprios feitos.

17 C ei răi se întorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.

Os ímpios irão para o Seol, sim, todas as nações que se esquecem de Deus.

18 C ăci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

Pois o necessitado não será esquecido para sempre, nem a esperança dos pobres será frustrada perpetuamente.

19 S coală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta!

Levanta-te, Senhor! Não prevaleça o homem; sejam julgadas as nações na tua presença!

20 A runcă groaza în ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sînt decît oameni! (Oprire.)

Senhor, incute-lhes temor! Que as nações saibam que não passam de meros homens!