1 E lifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

Então respondeu Elifaz, o temanita, e disse:

2 D acă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

Se alguém intentar falar-te, enfadarte-ás? Mas quem poderá conter as palavras?

3 D e multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

Eis que tens ensinado a muitos, e tens fortalecido as mãos fracas.

4 C uvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

As tuas palavras têm sustentado aos que cambaleavam, e os joelhos desfalecentes tens fortalecido.

5 Ş i acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Mas agora que se trata de ti, te enfadas; e, tocando-te a ti, te desanimas.

6 N ădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

Porventura não está a tua confiança no teu temor de Deus, e a tua esperança na integridade dos teus caminhos?

7 A du-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Lembra-te agora disto: qual o inocente que jamais pereceu? E onde foram os retos destruídos?

8 D upă cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Conforme tenho visto, os que lavram iniquidade e semeiam o mal segam o mesmo.

9 A ceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

Pelo sopro de Deus perecem, e pela rajada da sua ira são consumidos.

10 M ugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

Cessa o rugido do leão, e a voz do leão feroz; os dentes dos leõezinhos se quebram.

11 L eul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

Perece o leão velho por falta de presa, e os filhotes da leoa andam dispersos.

12 U n cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

Ora, uma palavra se me disse em segredo, e os meus ouvidos perceberam um sussurro dela.

13 Î n clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

Entre pensamentos nascidos de visões noturnas, quando cai sobre os homens o sono profundo,

14 m 'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

sobrevieram-me o espanto e o tremor, que fizeram estremecer todos os meus ossos.

15 U n duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

Então um espírito passou por diante de mim; arrepiaram-se os cabelos do meu corpo.

16 U n chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

Parou ele, mas não pude discernir a sua aparencia; um vulto estava diante dos meus olhos; houve silêncio, então ouvi uma voz que dizia:

17 F i-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

Pode o homem mortal ser justo diante de Deus? Pode o varão ser puro diante do seu Criador?

18 D acă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

Eis que Deus não confia nos seus servos, e até a seus anjos atribui loucura;

19 c u cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

quanto mais aos que habitam em casas de lodo, cujo fundamento está no pó, e que são esmagados pela traça!

20 D e dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

Entre a manhã e a tarde são destruidos; perecem para sempre sem que disso se faça caso.

21 L i se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

Se dentro deles é arrancada a corda da sua tenda, porventura não morrem, e isso sem atingir a sabedoria?